Am un băiat

Am un băiat! Recunosc, când eram gravidă cu Alexia, mi-a surâs ideea de a avea un flăcău, deja îmi făceam scenarii cu grămada. Dar când medicul a spus că puiul din  burta mea nu era posesor de cocoşel, am schimbat planurile. Au fost muuuult mai multe decât în cazul în care credeam că era un el în burta mea.
Dar s-a dovedit în timp că Alexia mea nu e cu nimic mai prejos decât flăcăii. Preferă maşinutele, trusele de scule, e mai atentă la ta-su când repară ceva decât la mine când calc, gătesc sau cos. Un fel de mini me, căci şi eu la fel eram. În loc să o ajut pe mama la treburile muiereşti, eram fie afară cu soțul ei, cu capul sub capota maşinii, fie reparam una-alta prin casă. Ştiam chiar să schimb siguranțele de la modelele vechi de contor. Adică le desfăceam, scoteam lița şi puneam alta bună. P-asta la tata o văzusem.
Zilele trecute mi s-a confirmat direct de la sursă că am un băiat acasă.
– Mamii, ştii ceva?
– Ce să ştiu?
-M-am gândit eu că am multe vânătăi şi julituli peste tot. Ştii ce înseamnă asta?
-Nu (spun eu curioasă să aflu ce îi mai coace mintea?)
-Înseamnă că eu sunt băiatul tău. Nu sunt fată…