Am stricat copilu’ și nici că vreau să-l… repar

Ei bine, nu cred că există posesor de mâță care să nu dialogheze cu pisica (pisicile) din propria bătătură! Până și la țară, tușa Lili vorbea cu animalele ei din ogradă, cu fiecare în parte. Și ele se bucurau la vederea femeii.

Așa sunt și eu cu pisica mea, Kyra – pe numele ei oficial, zisă și Grasa, Măria Sa, Gugu, Bubu, Elefantul, Fluffy, Purcica. Lista de apelative e lungă. Culmea e că și răspunde la ele cu un mieunat, când suav, când a sictir. Deh, are și ea preferințele ei, nooormaaaaal!

Cum ziceam, nu există zi să nu vorbesc cu Măria Sa Grasa! Ba o alint, ba o pup până se zbate și fuge, ba o cert și ea mă ignoră… Chestii d-astea, normale zic eu. Fii-mea și ta-su cam fac bășcălie de mine că vorbesc prea mult cu pisica. Eh, da’ ce știu ei? Niște ignoranți, vă zic. Bine, adevărul e că ăștia doi au o plăcere maximă: să facă echipă atunci când vine vorba să mă ia la mișto. Și mă ard cu fiecare ocazie. Eh, sportul nostru de familie: ironia.

Bun. Am făcut paranteza de mai sus, ca să vă dați seama cum stau lucrurile la noi. Să revin la dialogurile cu pisica. Așa cum ziceam, ai mei fac glume pe seama mea de câte ori vorbesc cu Grasa. Eu o întreb pe Kyra ceva de genul: ”Ți-e foame, Grăsuța lu’ mama? Vrei pește, iubita mea pufoasă și fomistă?”. Grasa miorlăie. Fii-mea, cu o voce pițigăiată, răspunde: ”Miau, da, mi-e foame. Dă-mi peștele ăla mai repede și mai lasă vorbăria”. Ta-su, din cealaltă cameră: ”Hai, dă-i peștele ăla, odată, să nu vă mai aud!”. Cam așa stau lucrurile.

Zilele trecute, vine fii-mea de la școală. Ca de obicei, pe drumul ei spre dormitor, se debarasează de câte ceva: ghiozdan, geacă, încălțări… toate lăsate pe jos. Și nu, nu le strânge până nu urlă mă-sa la ea… Tot ca de obicei, Grasa dormea în patul Alexiei. De cum o vede, fii-mea o pupăcește și începe următorul dialog:

  • Ce faci, Kyra?
  • Miauuu.
  • Pe bune?
  • Miau.
  • Așa, și ce ai mai făcut azi?
  • Miau-miau.
  • Ei nu mai zice! Și?
  • Miau.
  • Cine e pufoasa mea? Hai, zi, Kyra!
  • Miiiaaaau.

Eu, în pragul ușii, ascult și privesc uimită. Nu mă abțin, că, deh, e sportul nostru de familie să ne ”împungem” cu ironii:

  • Ia uite cine mai vorbește cu pisica. Deci, nu sunt singura țăcănită din familie. Cum e, Alexia, ha?
  • Da, mom, dar măcar mie îmi și răspunde Kyra la fiecare întrebare. Pe când, cu tine vorbește doar când îi dai să mănânce. Ai prins diferența, da, mommy?

Am plecat cu coada între picioare și cu dorința răzbunării. A doua seară, când vin de la muncă, Grasa sare din pat, unde stătea cu Alexia și vine să mă întâmpine. Se tolănește pe jos, în fața mea, și dă, molcom, din vârful cozii.

kyra - foto BlogulMameiRo

Eu, cu gândul răzbunării, zic că e momentul să i-o întorc Alexiei.

  • Hei, Kyra, ai venit să mă saluți, iubita lu’ mama?
  • Grașu meu iubit și pufos. Ce faci?
  • … (Grasa dă în continuare din vârful cozii, parcă ușor mai iritată)
  • Cine e iubirea mea pufoasă și fomistă?
  • … (o privire ușor nervoasă spre mine)

Mă las pe vine și încep să o mângâi pe burtă.

  • Hai, Kyra, zi.
  • Vrei să-ți dea mami pește?
  • … Moment în care sare, se duce direct la frigider și de alintă cu țeasta de el. Așa face când cere pește.
  • Bine, scoate mami peștele la fată, dar ți-l dau mai târziu, că e rece.
  • Miau-miau-miau.
  • Aaah, ai prins grai?
  • Miau-miiiiaaaaauuuu
  • Nu ți-l dau rece, spun eu, autoritară.

Din camera ei, Alexia: ”normal că acum vorbește cu tine, că știe că îi dai mâncare”.

  • Ți-ar coada ta de mâță! Vorbești cu mine doar din interes! Grasa universului, nesuferită și nemâncată… Să nu te mai prind că te alinți de mine sau că mă mai trezești noaptea, mieunând disperată să îți fac loc lângă mine, sub pătură!
  • Hai, mom, nu te mai da mare, că tot o să o primești în pat, lângă tine, că nu poți dormi dacă ea nu toarce la urechea ta, știi prea bine! (are dreptate copilul, ce să mai zic?)

Alexia râde de zici că e în pragul leșinului. Eu plec, iar, cu coada între picioare, dar cu satisfacția că am stricat copilul și că, acum, nu mai sunt singura din casă care vorbește cu pisica. HA!

La final, vă las să admirați ”dihania” blănoasă și răsfățată:

  • kyra - foto BlogulMameiRo
  • kyra - foto BlogulMameiRo
  • copilul si pisica - foto blogulmameiRO (1)
  • copilul si pisica - foto blogulmameiRO (1)
  • copilul si pisica - foto blogulmameiRO (1)
  • kyra - foto BlogulMameiRo
  • kyra - foto BlogulMameiRo
  • kyra - foto BlogulMameiRo
  • kyra - foto BlogulMameiRo
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOKpe INSTAGRAMdar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
%d bloggers like this: