Am revenit

La mulţi ani, cu întârziere! A mai trecut un an peste noi, bun/rău, bine că suntem pe picioare, asta contează până la urmă.

Spre deosebire de 2011, Crăciunul şi Revelionul lui 2012 au fost foarte aglomerate pentru noi. Atât de aglomerate că abia acum m-am putut aduna cât de cât să pot scrie câteva rânduri pe blog. Anul acesta, ba pardon, anul trecut, că deja suntem în 2013, am ţinut-o într-un pelerinaj de la Crăciun până după Revelion. Cu tot cu maimuţică după noi. Noi am ieşit cam obosiţi din toată această poveste, deh, bătrâneţile. Alexia, în schimb, a ieşit mai câştigată. Păi la cât a fost băgată în seamă, răsfăţată, lăudată şi aşa mai departe, e clar că această perioadă a fost pe placul ei, nu?

Ca şi Revelionul trecut, am decis să o ţinem pe Alexia trează până după artificii din două motive: 1. nu am dorit să se trezească speriată din somn din cauza zgomotului provocat de artificii şi 2. Pentru că îi plac artificiile atât de mult, nu am vrut să o lipsim de această plăcere. Motivul nr 1 a fost dublat şi de faptul că Alexia a dormit peste noapte la bunici. Şi, cum lucrul acesta se întâmplă extrem de rar, practic cred că a fost prima ei noapte singură la maii+taii (ea doarme doar la prânz la ei, din când în când), eram convinşi că, dacă s-ar fi trezit speriată de zgomotul artificiilor, ea s-ar fi speriat şi că nu am fi lângă ea, aşa cum s-a obişnuit. Ştiu, mi s-a spus că o cocoloşim şi că am fi surprinşi de cât de adaptabili sunt copiii la vârsta ei.

Cert e că am luat decizia cea mai bună, pentru că toată seara picea a fost ca un titirez, care alerga de colo colo şi a fost extrem de încântată de faptul că i se acorda atenţie, că adulţii îi făceau loc să danseze printre ei, dar, mai ales, a fost în culmea fericirii privind “apipiciile”. Au existat, fireşte, şi momente de hârjoneală între ea şi Ioana, prietena ei mai mare. Dar ele s-au certat, ele s-au împăcat.

Trăgând linie, a fost o petrecere reuşită, toţi trei am fost mulţumiţi. Nu ştiu Kyra cum a petrecut, căci am lăsat-o singură acasă. Dar când voi învăţa pisiceasca, am să vă spun şi ce zice mâţa noastră alintată.

Acum gata cu vorbele, las imaginile să vorbească:

Pregătiri înainte de petrecere
Pregătiri înainte de petrecere
Am ajuns la petrecere
Poză “pe fugă” la brad, cu mami
“Nu vau poje!”
La joacă, alături de Ioana, sub supravegherea lui tati

Bebeluşele, DANS!
S-a ruşinat

14 Comments

  1. la multi ani sa dea bunul dumnezeu sa avem in anul 2013 mai multa sanatate si noroc in tot cea ce ne am propus pentru a realiza in acest an ,din pacate eu am incheiat anul cu multa tristete un bun var de al meu a vrut sa plece de printre noi in tr-un grav acident petrecut in belgia . la doar 25 de ani a plecat spre cele sfinte .

    1. Îmi pare rău, Nicoleta. Sper şi eu să avem cu toţii un an mai bun! Cum 13 e cifra mea norocoasă, mă gândesc că n-ar avea sens fix acum să se strice tradiţia 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: