Anul trecut, de Paște, Alexia nici n-a vrut să audă de ouă, de ciocnit și alte chestii d-astea. Doar ce-a vopsit niște ”oe” (cum le zice ea) din lemn și atât. Anul acesta ne-am pregătit intens. Am făcut felicitări, am povestit despre iepurașul de Paște, am vopsit ouă – doar din lemn, că pe cele comestibile le-am vopsit la miez de noapte, după ce am venit de la job… Chiar ne amuzam de ea când vedea reclame la TV cu ouă sau iepuraș și exclama bucuroasă ”vine Paștele, uite, oue și iepulaș”.
Și cum ziceam, ouăle comestibile le-am vopsit singură, apoi le-am uitat pe dulap. Și ce-mi mai plănuisem ca a doua zi să o pun pe Alexia să le decoreze, să pună abțibilduri pe ele! Deh, bătrânețea! Abia în dimineața de Paște le-am coborât de pe dulap. Noroc că mi-am amintit! Am pus fata să-și aleagă câteva pentru a le lua la mamaie Mona să le ciocnească. Dar ea le-a luat cu totul, adică le-am cărat așa:
A băgat repede la cap că trebuie să avem grijă de aceste ouă, că se sparg și că nu sunt ca acelea din lemn pe care le-am tot vopsit noi două. A avut grijă de ele. Dar, când am dat dezlegare la ciocnit… nu s-a mai oprit.
A dat cioc cu mami
Apoi cu tati
Și-a curățat singură oul…
… apoi s-a pus pe ciocnit toate ouăle. N-a mai așteptat partener, ci le-a ciocnit singură. Cel mai tare s-a chinuit cu ouăle de prepeliță.
Abia am reușit să salvez de la măcel câteva ouă pentru a merge cu ele la ”Menul și la Micul”, niște prieteni de-ai noștri de care ea a prins mare drag de când i-au dat la pachet cereale de ronțăit.
Trăgând linie, pentru Alexia, Paștele înseamnă dezlegare la spart ouă! Și s-a distrat teribil făcând asta. Și noi pe lângă ea, clar.
Hristos a inviat! Oua de prepelita am vopsit si noi si a fost mare distractie ca au iesit tare colorate si haioase! Sa aveti zile frumoase in continuare!