(Alte) Semne de bună purtare

Am zis prea devreme ”Hop!”. Mă gândeam că vara e pe sfârşite şi anul acesta, în sfârşit, Alexia va scăpa de sezonul estival fără julituri majore. Că vânătăi şi zgârieturi uşoare are, slavă Domnului! Mă uitam zilele astea la postările mai vechi în care o pâram pe Alexia cât de neastâmpărată era şi ce de julituri avea în palmares. Ei bine, semnele astea sau astea ori ăsta sunt mici copii cu ce are acum! Deh, copil mic, julituri mici, copil mare… dureri mari de cap! 🙂 Acum avem genunchii zdreliţi, plus băşici la picioare din cauză că se încăpăţânează să poarte nişte papuci cu piuitoare care i-au rămas mici şi care, din păcate, nu se mai găsesc în măsuri mai mari de 23.

Trecem şi aceste semne de bună purtare în ”Marea carte Au-Au” 🙂 ,vorba Doctoriţei Pluşica 😉
Juliturile acestea sunt deja pe trecute. Iniţial a fost doar una. Dar Alexia a zis că se plictiseşte singură, aşa că i-a făcut o pereche, la celălalt picior. Cum a reuşit? Prin metoda clasică: face buf, plânge de ceasul morţii, mami o ia în braţe, o pupă, o alină, o povăţuieşte să aibă grijă când aleargă, că… că… că. Se linişteşte copilul, o răsplăteşe pe mami cu un pupic dulce şi o zbugheşte. Nici bine nu se ridică mami de pe vine că odrasla iar buf! Ce a urmat, pot da copy-paste celor mai sus povestite.

Ce m-a amuzat foarte tare a fost faptul că, printre lacrimile ei de crocodil, mă ruga să nu dau cu ”chemă la buba că doale”. Iar eu nu am mai dat-o cu nici o cremă pentru că mi-a promis că nu va plânge când voi da la băiţă cu duşul peste ”gănuchi” (genunchi). Cum ea s-a ţinut de promisiune, şi eu am onorat-o pe-a mea. Ce fată vitează am! Cred că a cam usturat-o în contactul cu apa, dar a fost bărbată 😉