Pe la vreo 6 luni, am încercat să-i dau Alexiei portocală. Sub formă de suc, dar şi de pulpă. Nu a vrut. De curând, tatăl ei i-a pus în mânuţă o felie de portocală. În nici un minut, fi-mea a făcut-o praf: i-a băut zeama (ca să nu folosesc un verb cu conotaţii), a strâns-o în mânuţe atât de tare, că a făcut-o franjuri. Şi când i-am luat resturile din mână, a urlat de parcă era încinsă cu fierul roşu. S-a potolit abia când i-am dat o altă bucată. Şi alta, şi alta. Per total, a mâncat vreo 4 felii. Dar nu la masă, ci stând pe burta tatălui ei, pe care l-a făcut de comandă, cum se spune. Şi ce dacă, am zis noi, bine că mami are maşină de spălat.
Intră AICI să citeşti despre diversificare şi meniurile pentru Alexia, în funcţie de vârstă