Două premiere într-o singură zi: cu fii-mea la cinema și un interviu dat de Alexia, la cererea ei. Toate la vizionarea mini-seriei animate ”Dincolo de hotarul grădinii, ce va începe azi, luni, 6 aprilie, la Cartoon Netwok, ora 19.05. Nouă ne-a plăcut foarte tare, Alexia a urmărit pe nerăsuflate peripețiile celor doi frați, Greg și Wirt (dublat de Alex Velea, cântărețul).
Am avut o strângere de inimă când am plecat la cinema să vedem câteva episoade din serialul animat. Pentru că nu am fost până acum cu ea la cinema, pentru că, acasă, nu are stare să urmărească o oră cap coadă un desen animat. Vorbește, întreabă multe, nu are răbdare să vadă ce urmează și ne întreabă pe noi, cântă, dansează, se plimbă, ne zice să punem pauză până revine ea… Cam greu pentru ea să stea o oră într-un scaun în fața ecranului. Cred că așa fac mai toți copiii, nu? Dar mi-am zis că trebuie să o facem și p-asta: să mergem la cinema.
Până să intrăm în sală, ne-am distrat puțin, am făcut injecții cu furculița, a cerut să facă poză cu… coșul de gunoi 🙂
Ne-am tras în poză cu ”starul”
Apoi s-a dat semnalul să intrăm în sală. M-am instalat undeva la margine, preventiv, să ne putem plimba de colo colo, dacă prințesa va avea mâncărici în tălpi. Nu a durat mult și a început filmul. A vrut să vadă genericul și să privească oamenii plecând. Poate-poate, totuși, nu s-a terminat și mai începe o tură de desene…
După ce am convins-o să iasă din sală, a dat fuga la panou ”Hai să facem poze, mami!”. ”Ei aș, păi cine să ne mai tragă în poze? Astea s-au făcut la început”, mi-am zis eu. Și-a desfăcut repede cadoul primit, a băgat DOUĂ caramele în gură și a zbughit-o. În tot timpul acesta, pe covorul roșu, au apărut un fotograf, un cameraman și un om cu microfonul în mână, care întreba copiii mai mari despre cele văzute în sala de cinema. Fii-mea, mestecând cu greu cele două caramele, s-a dus în fața camerei, s-a lipit de microfon, l-a studiat, apoi dădea ceva din gură, fără să fi scos caramelele încă prea mari pentru a putea fi mestecate cu gura-nchisă.
A vorbit ea ceva-ceva (spre surprinderea mea, care o știu mutulică și timidă). Până am aruncat eu bagajele din mână și am ajuns lângă ea, să filmez mândrețe de copil dând primul interviu, Alexia și-a epuizat cuvintele din repertoriu. I-am pus eu 1001 întrebări, dar nu am avut același succes ca reporterul, care a primit răspunsuri articulate, nu doar gesturi din cap, din umeri sau câte un ”îhî”.
Și, uite-așa, am mai bifat două lucruri pe lista ”prima dată când…”
Mai multe poze pe pagina de Facebook a blogului.
Bravo voua! Creste frumos papusa mica!