Alăptarea versus laptele praf II

 

Alexia la 2 luni, cu biberonul ei cu lapte
Nu am scris nimic, până acum, despre alăptare pentru că, din nefericire, nu am avut cine ştie ce lapte… După cezariană, laptele mi-a venit abia la o săptămână, şi, până atunci, am ţinut-o pe Alexia pe lapte praf. O puneam la sân să tragă, chiar dacă îmi curgeau doar câteva picături. M-am muls aşa cum îmi arătase colega de rezervă din maternitate, am suportat durerile alea groaznice. Ffff greu mi s-au desfundat canalele. Apoi am avut o perioadă în care laptele curgea ca la robinet, ba chiar începusem să am dureri pentru că Alexia nu-l trăgea pe tot. Nu mi-au trecut nici cu comprese reci… Aşa că am folosit pompa, deşi aveam răni de la gingiile găluştei mele fomiste şi îmi era greu la muls. Cu toate astea, nu scoteam mai mult de 30-60ml la un muls. În tot acest timp, îi dădeam Alexiei şi lapte praf, pentru că nu se sătura din al meu, care nu era atât de consistent. Pediatra mi-a spus că trebuie să am grijă ce manânc dacă vreau să fac lapte bun. Am mâncat exact cum îmi spusese ea, adică total opus stilului meu, dar am suportat regimul alimentar fără prăjeli, tocături, acrituri de dragul copilului. Însă, nimic, laptele era la fel de nesăţios pentru Alexia. Cu puţin timp înainte de botez am avut parte de nişte supărări puternice, venite şi pe fondul unei depresii postnatale. Aşa că, brusc, am rămas fără lapte. Cu toate eforturile mele, mai mult de 10 ml /zi nu mai scoteam. Am plâns. MULT. Mi-aş fi dorit să o alăptez pe Alexia până la un an, până la vremea înţărcatului, dar n-a fost să fie. N-am vorbit despre alăptare pentru că e un subiect dureros pentru mine. Şi acum mă oftic când văd alte mame alăptând. Mă oftic că nu am fost în stare să îi ofer puiului meu ceva atât de preţios şi de util lui…Poate dacă eram mai chill, mai relaxată şi nu mă mai consumam din orice tâmpenie, aş fi avut mai mult lapte, dar mă rog…
Acum, de ce sunt de accord cu cele scrise de Raluca:
         Părerea mea e că, dacă alăptezi exclusiv sau îi dai puiului lapte praf, nu te face o mamă mai bună sau mai rea. Ci CUM TE PORŢI CU COPILUL TĂU te defineşte ca mamă!
         mi se pare greşit să le judeci pe mamele care nu alăptează, sau care folosesc varianta mixtă (alăptare+completare) doar pentru că tu poţi alăpta. Cunosc cazuri de mame care, din motive reale de sănătate, au fost obligate să ia pastile pentru a nu mai produce lapte şi şi-au hrănit bebeluşii strict cu lapte praf.
         Laptele praf nu este câh! Dacă era atât de nociv, nu se mai comercializa. Pediatra mea are o vorbă: sunt mai mulţi bebei obezi alăptaţi de mame habotnice, decât cei cu completare…
         Fiecare copil are propriile nevoi, iar tu, ca mamă, trebuie să i le asiguri. Dacă nu ai suficient lapte, sau nu e prea consistent, ce faci, obligi copilul să pape numai de la sân pentru că aşa vrei tu? A fost o perioadă în care am încercat să merg doar pe alăptare. Rezultatul: Alexia voia din 30 în 30 de minute să pape, pentru că laptele meu nu o sătura. Iar în perioada respectivă, găluşca mea nu a luat cât trebuia în greutate. Plus că ajunsesem în faza în care nu mai făceam lapte atât de repede… Şi, atunci, în numele alăptării exclusive, trebuia să îmi las copilul flămând?

0 Comments

  1. >Tu stai linistita si nu te mai gandi la astfel de lucruri.Nu stiu cat de multe sunt cele care chiar nu au vrut sa-si alapteze copiii,insa daca asa s-a intamplat si nu ai putut,nu inseamna ca esti de condamnat.Nici eu nu am reusit sa-mi alaptez puiul decat pana la 6 luni si alea trase de par,dar asta nu inseamna ca nu mi-am dorit mai mult.Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni,tocmai pentru ca nu stim situatia.Sunt multe mamicile care nu au putut alapta din diferite motive,nu esti prima si nici ultima.Ce-a fost s-a dus,ce urmeaza este important si sa fiti sanatoase.Pupici multi.

  2. >Fetelor va inteleg perfect ca si eu fac parte din club, ca sa zic asa. Eu mi-am alaptat puiul doar 2 saptamani, si atunci cu completare caci nu produceam suficient. Stiu ca multe mamici nu inteleg, cred ca trebuie sa insisti si gata treaba se rezolva. Ei bine, nu intotadeauna. Eu am incercat prin toate metodele posibile, ceaiuri, alimente si suplimente…. degeaba. Dupa fix 2 saptamani s-a inchis brusc robinetul. Am plans, m-am jelit, dar intr-un final sotul, pupa-l-as eu de intelegator, m-a facut sa inteleg ca nu e un capat de tara. Deci curaj fetelor caci puiutii cresc mari si sanatosi si fara lapte matern. pupam dulce.

  3. >Deea şi eu am băut o groază de ceai pt lactaţie, oribil la gust, dar am suportat. Am încercat până şi bere (deşi mie numai mirosul de bere îmi făcea rău), dar nimic. Asta a fost…

  4. >Sigur ca fiecare mamica are corpul ei si nimeni nu are voie sa judece sau sa emita concluzii pe aceasta tema. Instictul matern ne face sa gasim cea mai buna solutie pentru copiii nostri si ceea ce hotaram noi ii face cel mai bine copilului atata vreme cat il iubim si il ocrotim. Peripetiile mele cu alaptatul le-am descris aici: http://copiisimame.blogspot.com/2010/12/complicatii-in-alaptare.html , dar inca odata zic: fiecare femeie are gradul ei de relaxare, psihicul ei si fiecare copil este unic. Si eu i-am dat completare copilului incepand cu 4 luni pentru ca, in urma analizelor, s-a constatat o usoara anemie. La 7 luni am introdus cerealele pentru bebelusi , tot cu lapte praf. De asemenea cand am mers la tara i-am dat si lapte de capra si de vaca, desi inca il alaptam. A fost alegerea mea, copilul era sanatos si nu are nimeni dreptul sa ma judece pentru asta. Sigur ca acum pare o problema capitala pentru mamicile care au in jurul lor mamici care alapteaza dar ganditi-va ca e doar o perioada, copiii vor creste, vor veni alte probleme, alte lucruri de care va veti simti mandre si toate aceste frustrari de acum vor fi doar o amintire. Atata vreme cat copilul e sanatos si creste armonios si va bucura sufletul nu trebuie sa va impovarati inutil.

  5. >Salut,Asa cum ii spuneam si Cristinei, am avut mari emotii cand mi-a zis ca-mi va publica mica epistola. Pentru ca m-am temut sa nu starnesc exact reactiile de care am scris. Insa ma bucur enorm ca gasesc intelegere si sprijin si din partea, culmea, a mamelor care au alaptat exclusiv si pentru care am toata admiratia ca au reusit acest lucru. Si ca sa ma exprim corect, am toata admiratia pentru mamele care reusesc sa isi creasca ingerasii armonios (chiar daca asta inseamna alaptat, lapte praf sau orice altceva).

  6. >Raluca mă bucur că te-ai mai liniştit şi ai descoperit că aici, pe blog, găseşti numai mămici una şi una! Vă mulţumesc fetelor că o susţineţi pe Raluca!

  7. >Fetelor,nu cred ca judeca nimeni de genul:daca nu alaptezi,nu esti o mama buna.Eu nu inteleg insa de unde ajung mamele la concluzia ca nu au sufivient lapte(cantaresc copilul,daca da,timp de cate saptamani.Cred sincer ca nu sunt sprijinite in legatura cu alaptatul:de exemplu,la primul bebe,stiu ca a venit nasa mea la mine si mi-a ,,sugerat ""ca nu as avea lapte destul,sau suficient de consistent.Stiu ca nu a vrut sa ma supere,dar nici nu m-a ajutat(era de-a dreptul oripilata ca nu-mi cantarisem copila in prima luna.Oricum,cred ca sprijinul in alaptat trebuie oferit de cadrele medicale,si apoi musai de familie(de genul,scutiti-ma de sfaturi inutile,mai ales daca nu le cer.Personal,am o experienta in alaptat de cinci ani(am trei copii)cel mai mic are noua luni,si il alaptez in tandem cu mijlocia.Din experienta mea am tras sincer niste concluzii care dau jos majoritatea miturilor in alaptare.Printre numeroasele mituri,ar fi acela ca musai sa bei lichide si sa mananci mancare gatita ca sa produci lapte.Va jur ca in primele luni ale mezinului(neavand niciun alt ajutor in afara sotului meu,care oricum ajungea numai seara acasa)-nu am baut nici macar o cana cu ceai,si de-abia apucam sa mananc cate ceva printre gloata de copii.Am avut si am lapte suficient,chiar prea mult,spun eu<tocmai din cauza ca imi cereau foarte mult copilasii sanul.Nu vreau nicidecum sa arat cu degetul in nicio directie(sunt absolut convinsa ca toate mamele isi adora puii)si le inteleg si pe cele,care dintr-un motiv sau altul renunta la alaptare(la al doilea bebe aveam ragade timp de doua luni,si urcam efectiv pe pereti ;la fiecare atasare la san)Repet,pot sa inteleg ambele variante…………..dar ma intristeaza mult mult acelepersoane care renunta din motive cxlar neintemeiate,care vin din bombardamentul celor care in mod normal ar trebui sa te sprijine.Sper ca n-am suparat pe nimeni,nu era asta intentia mea.Mari

  8. >Dragă Anonimă (sau Mari, cum ai semnat la final), îţi răspund punctual1 Orice mamă îşi dă seama că nu are suficient lapte. E simplu: fie vezi că nu curge cine ştie cât, fie copilul plânge şi vrea mereu la sân – semn că nu s-a săturat din precedentul supt (aşa mi-a exlicat şi pediatra de ce Alexia plângea mereu şi voia într-una să mănânce)2 Nu e neapărată nevoie să îţi cântăreşti copilul ca să vezi dacă a luat sau nu în greutate. Îl vezi după burtică, după fălcuţe, îl simţi când îl iei în braţe. De cântărit e suficient o dată pe lună, la vizita pediatrului3 Nu trebuie nimeni să te sprijine, să te încurajeze sau să te îndemne de la spate să alăptezi4 Nu ai de ce să te temi că ai supărat pe cineva. Pe blogul meu oricine îşi poate exprima părerea, fie ea şi diferită de a celorlalte mămici de aici. Sunt adepta democraţiei, deci oricine îşi poate spune părerea pe blog DAR fără să jignească pe cineva sau să folosească un limbaj trivial. Aşa că poţi oricând să spui ce ai de spus dacă respecţi aceste două reguli, iar tu le-ai respectat.Te mai aştept şi să te bucuri de copilaşii tăi!

  9. >Eu o sa duc discutia in alta parte si asta pentru ca eu am pierdut laptele din vina mea.In primele doua luni, la sfatul doctorului, i-am dat si completare, desi acum cred ca nu era necesar. Oricum, timp de doua luni, m-am muls dupa absolut fiecare masa, inclusiv noaptea. Spre norocul meu, eu nu am avut cine stie ce rani si oricum treceau imediat cu Garmastan. Pe urma insa am inceput sa il scot pe David in diverse locuri. Cu cat venea vremea mai calda, cu atat il tineam mai mult afara. Afara nu alaptam. DELOC. Nici macar nu ma bagam in masina ca sa il alaptez. Ii dadeam lapte muls inainte si lasam sanii sa se umfle de lapte, pana la punctul la care deveneau durerosi. Imi era groaza sa stau in casa toata ziua, asa ca ieseam cu el in parc la plimbare tot mai mult. Asa am facut ca, dupa cateva luni, laptele a inceput sa se imputineze. L-am alaptat exclusiv intre 2 si 4 luni, pe urma am inceput sa bag iar completare. La 6 luni s-a dus si mi-a parut tare, tare rau. La urmatorul voi alapta oriunde, fara sa ma intereseze. Dar in general, toata treaba cu alaptarea, daca e bine sau nu sa dai si completare, daca e bine sau nu sa il cantaresti mereu (eu o faceam inainte si dupa fiecare masa) m-a lasat tot in ceata. Si cred ca oricat te-ai documenta inainte, tot speriata si nepregatita vei fi. Stiu femei care se lauda ca au alaptat 1,5 ani – 2 si se uita stramb la altele care au alaptat cateva luni sau chiar deloc. Sa le fie de bine, bravo lor, desi mie oricum mi se pare exagerat sa alaptezi atat de mult. Si un lucru e sigur: cat de mult alaptezi (sau nu) nu te defineste ca mama.

  10. >Ella, sincer, nu înţeleg de ce îţi era ruşine să îl alăptezi pe David în public. Nu expuneai tot sânul şi se rezolva treaba. oriucum, a fost alegerea ta. Dar, aşa cum spuneai şi tu, nu trebuie să-ţi pese de cum se uită lumea la tine dacă alăptezi bebelul în public. cui nu-i place, să nu se uite, e simplu!

  11. >Sincer, nici eu nu stiu acum ce a fost in capul meu. Am gresit de doua ori: o data ca nu am alaptat in public, o data ca nu am avut grija sa fiu acasa de fiecare data cand trebuia sa alaptez, daca tot nu voiam sa o fac in parc. Dar, asta e … am alaptat cat am alaptat, dat viitoare voi face altfel, dar David este un copil la fel de vesel si de sanatos ca si unul alaptat mai mult. Si da, cine poate sa alapteze pana la 1 an, 1 an si, ar trebui sa o faca. Este un dar minunat pentru copil.

  12. >Subiectul e sensibil pentru multe dintre noi…am scris si eu despre povestea mea cu alaptarea, asemanatoare cu a ta, Cristina. Am suferit tare si ma simteam frustrata ca nu puteam sa-i ofer puiului meu cat mai mult din ce e mai bun…dar asa a fost sa fie..insa mai ales ma simteam inferioara mamelor care alaptau mult timp fara probleme..cumva si societatea ne induce ideea asta,nu? Pupici pt mami si Alexia, care e o minunata…alaptata sau nu 🙂

  13. >Lumi e şi nu e aşa. Eu zic că orice ar încerca societatea asta să ne inducă, tot noi alegem. Lumea poa' să zică ce vrea, fiecare le ştie pe ale sale şi nu trebuie să se ia după gura lumii. Cât despre sentimentul de frustrare, el apare pentru că, zic eu, când alăptezi te simţi şi mai aproape de puiul tău, simţi cum îi dai ce ai mai bun în tine… Iar când nu mai poţi face asta, parcă s-a rupt acea legătură dintre tine şi bebe! Nu ştiu, pt mine era un sentiment de nedescris când o puneam pe Alexia la piept! Total diferit de atunci când o pup… Era a mea, şi numai a mea, şi nimeni nu-i putea da ce îi dădeam eu… Ceva de genul ăstaPupăm şi noi înapoi

  14. >Ce n-as da sa fie atatea siteuri proeducatie cat sunt proalaptat. Si mamici care se duc sa citeasca in cerc in fata parlamentului pentru a sprijini educatia in scoli, Si mamici care se dedica facutului temelor precum se dedica alaptatului…Da, s-a creat "o secta" a celor care militeaza pentru alaptat. Alaptatul este un lucru bun, la fel de bun ca mancarea sanatoasa, dar sa faci din asta o religie mi se pare tare periculos pentru sanatatea mentala a mamelor.

  15. >Alina, nu e rea deloc ideea ta! dar DELOC şi m-ai pus pe gânduri…Cât despre faza cu alăptatul, ai dreptate, unele mame duc chestiunea cu alăptatul spre fanatism… Şi nu mi se pare deloc sănătos atât pt ele, cât şi pt bebici. Ce vor face aceste mame cd fetiţele lor vor creşte, vor avea bebei şi nu vor putea alăpta? E păcat că unele mame pun sub semnul întrebării dragostea maternă a celor care nu pot alăpta sau nu alăptează din varii motive… Părerea mea: NU cât alăptezi copilul te defineşte ca mamă sau durata alăptatului arată cât de mult îţi iubeşti puiul!!! Important e CUM TE PORŢI CU COPILUL TĂU!

  16. >Nu am inteles deloc acest sentiment de vinovatie legat de incapacitatea de a alapta sau a naste natural. Si am trecut si eu prin ea cand laptele a intarziat si a venit abia dupa 4-5 zile.De ce nu ne simtim vinovate si cand rinichii fac pietre? Ca poate daca eram mai atente la dieta nu mai faceam pietre punand in pericol functionarea lor. De ce nu ne simtim vinovate cand o sarcina se opreste din evolutie si trebuie avort? Eu nu ma simt vinovata deloc ca am facut o gastrita si doar e doar vina mea ca am mancat numai prostii.Poate pentru ca alaptatul si nasterea implica inca o persoana.

  17. >Alina: nu pentru că alăptatul implică o persoană, ci ACEA PERSOANĂ care a crescut în noi, parte din partea nostră, pentru care eşti dispusă să faci totul numai ca să îi fie bine. Propria persoană contează muuult mai puţin atunci când devii mămică. Cel puţin aşa simt eu. Alexia e TOTUL pt mine!

  18. >Hai sa nu fim dramatice, copilul este cea mai importanta persoana din viata ta, dar nu este TOTUL. Cu genul asta de afirmatii ajungi fie la divort, fie la depresie.

  19. >Alina, nu mi se pare deloc că dramatizez. Să-ţi explic şi de ce: Alexia a venit în momentul în care Tibi şi cu mine deja începeam să ne obişnuim cu ideea că nu vom reuşi să avem un copil. Şi, pentru că ea a venit după o aşteprare luuuuuungă, poate că am tendinţa să o copleşesc, dar nu mi se pare deloc că exagerez în ceea ce priveşte rostul şi locul ei în viaţa mea. Când zic că Alexia e totul, asta nu înseamnă că, gata, o iubesc pe ea şi numai pe ea, iar Tibi şi familia mea de bază nu mai există, nu mai au loc în inima mea. Nu ştiu dacă m-am făcut bine înţeleasă… Alexia e totul, iar acest totul nu-i exclude pe Tibi şi familiile noastre de bază… POate că o dau prea mult în filosofie, dar încerc să explic ce simt şi cum văd eu lucrurile. Fiecare are propria perspectivă de viaţă

  20. >Ti-am citit poveste si te inteleg partial.Dar dupa cum postezi pe blog sincer faci parte din ceea ce francezii numesc "maman poulet", adica closca :). Adica femeia care nu mai este decat mama si sotie.

  21. buna fetelor, eu am 23 de ani si o fetita de 9 luni, am nascut prin cezariana intr un spital privat si desi s-au ocupat sa imi explice ce e cu alaptatul nu am priceput nimica pana nu am stat doar eu cu fata acasa….de ex daca nu iese lapte la pompa inseamna ca nu ai…fals: mie nici acuma nu imi iese lapte la pompa doar manual si abia pe la 4 luni am invatat cum se face…pe fata am alaptato exclusiv 6 luni jumate la 9 luni si 2 sapt inca papa san si are 10kg si nu mananca excesiv mancare….in fine mitul 2: mananca mai mult ca sa faci lapte….fals: de oboseala abia daca imi aminteam sa mananc e valabil si acuma…laptele este in continuare…..mitul 3 : daca face bebe caca verde inseamna ca nu s-a saturat….fals: daca doarme 3 ore legat inseamna ca e satul…este foarte greu sa te obisnuiesti cu alaptarea…eu si acuma ma intreb uneori daca copilul meu mananca suficient sau nu…dar ma uit la ea si imi dau seama ca ea creste deci mananca…eu am fost obsedata cu chestia asta…mi se parea ca nu trage copilul ptr ca nu ma dureau mameloanele si nu simteam mai nimic….dar nu era cazul…imi pare bine ca am insistat numai cu sanul si nu am ascultat medicul cand mi a recomandat completarea de lapte praf…laptele este produs de glanda hipofiza care se stimuleaza numai cu gurita bebelusului…eu nu as recomanda sa va mulgeti ptr ca nu e relevanta asa numita proba laptelui…daca bebe doarme, creste si este activ inseamna ca se satura……este ingrozitor de stresanta mai ales perioada cu colici cand el plange si poti f usor sa zici ca ii este foame sau perioada cu dintisorii cand vrea non stop sa suga dar nu ptr k ii este foame ci ptr ca se calmeaza gingia prin supt….cu caldura va recomad multa rabdare si sa nu renuntati asa usor la san ptr ca sunt f rare cazurile cand o mama nu isi poate alapta copilul in rest intervine stresul oboseala si depresia, eu am zis de nenumarate ori ca renunt la san ptr ca bebe vrea sa doarma cu sanul in gura iar eu sunt neagra de oboseala…dar ma uit la ea si imi dau seama ca ptr ea e placerea maxima…nu neaparat de foame ci de dragoste…asa ca va urez multa rabdare si sa va ascultati instinctul indiferent de cine va sugereaza altfel…sunteti voi si copilul si atat nici un dr sau ruda nu simte mai bine ca voi

    1. Corect, Cata. cel mai bine e sa ne ascultam instinctul si sa avem muuuulta rabdrare. Tu te numeri printre norocoasele care au lapte suficient, eu nu. Chiar am facut eforturi imense pentru a avea mai mult timp lapte, dar nu a fost sa fie. Stresul si oboseala si-au spus cuvantul in cazul meu. Numai bine tie si bebelului tau si te mai astept pe la mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: