Din ciclul „Răspundem cititorilor”, în cele ce urmează voi posta un e-mail trimis de Raluca, una dintre prietenele blogului. Povestea ei mi s-a părut foarte interesantă. Vă invit să citiţi ce are Raluca de spus, apoi, vă rog să intraţi AICI pentru a afla povestea mea legată de alăptat şi punctul meu de vedere în această chestiune. Totodată, vă invit să vă spuneţi părerea, fie că sunteţi de acord sau nu cu Raluca şi cu mine.
Buna, Cristina
M-am decis sa-ti scriu direct un e-mail pentru ca demult ma rodea sa pun un comment in legatura cu frustrarile mele legate de alaptare, dar dintr-o perspectiva usor diferita.
Am cautat pe blogul tau dupa alaptare / alaptat si nu am gasit nimic, iar asta m-a intrigat. Si nu in sensul rau si nici in sensul bun. Pur si simplu m-am obisnuit sa gasesc informatii despre aceste subiect pe toate blogurile de mamici. Subiect fata de care eu am niste frustrari. Dar sa le iau pe rand:
Frustrarile vis-a-vis de alaptatul personal:
– ca sunt super sensibila si am rani mai tot timpul
– ca nu reusesc sa satur piticul care mi-a luat in greutate 500 g / saptamana vreo 3 saptamani la rand, deci ca sa ma exprim “pe romaneste” am bagat completare lapte praf humana la greu.
– ca din putinul pe care il am mi s-au mai infundat si canalele + febra 40 grade de a trebuit sa iau antibiotic
– desi am avut parte de toate informatiile si tot suportul ca sa alaptez (am avut sansa sa nasc la privat unde mi s-a adus de la pompa electrica la comprese de san cu lanolina si aparatori de silicon pentru mamelon, plus ca le terorizasem pe asistente cu atatea intrebari pe acest subiect). Eram singura pacienta care se trezea noaptea sa puna pompa si putinul pe care il scoteam (10 ml) i-l dadeam piticului.
Frustrarile vis-a-vis de mamele care alapteaza exclusiv (si am lasat ultima categoria asta pentru ca aici chiar sentimentele sunt puternice :-)):
– cele mai multe mame nu accepta, indiferent de situatie, decat alaptatul. In afara de Joe si inca o tipa care a scris un articol pe hotcity, tot ce am gasit online mi se pare dus la extrem.
Sunt mie in suta constienta de avantajele laptelui matern, dar sa te trateze ca pe o ciumata daca nu faci ca ele mi se pare exagerare. Fiecare avem propria anatomie, stresul personal si multe alte lucruri diferite care contribuie la calitatea si cantitatea laptelui matern. Mi se pare iarasi nedrept sa pui la colt cu atata usurinta laptele praf (am citit undeva ca “ii rapeste trasaturile de belelus si il ingrasa peste masura” – lucru cam exagerat), mai ales ca tu nu l-ai folosit. Eu am crescut cu lapte praf, sotul meu la fel si nu suntem obezi.
Nu vreau ca acest mail sa fie luat drept o pledoarie pentru laptele praf, departe de mine gandul asta. Insa ce ma deranjeaza de fapt este lipsa unui echilibru in judecata. Toate lucrurile duse la extrem mi se par nocive. Sa nu uitam ca multe alte lucruri sunt la fel de importante in cresterea unui copil. Stiu persoane care alapteaza exclusiv, dar vorbesc tot timpul rastit cu copilul, nu-l trateaza cu blandete, etc. E mai ok asa? Nu cred.
Si ca sa clarific, la momentul de fata ii dau copilului si lapte matern si fac eforturi pentru a creste productia (cu toate ranile pe care le am, etc).
Gata, mi-am spus of-ul :-). Feel free sa postezi e-mailul meu daca vrei, insa chiar as vrea sa-mi spui parerea ta. Poate sunt eu nebuna si nu-mi dau seama :-).
>Aveti mare dreptate dragele mele; nu trebuie sa ducem la extrem nimic; eu sunt una din fericitele mame care au alaptat, am ajutat si alte mamici cu sfaturi in privinta asta, nu am judecta, jugnit, etc. Sustin alaptarea, e sanatos, placut, se creeaza o relatie speciala intre mama si bebe, vreau sa pastrez aceasta imagine ca pe un lucru minunat, dusa la extrem devine un lucru urat de care ne ferim sa vorbim; am patit cu amandoi copiii sa renunte treptat la san unul la 10 luni, altul la 11 luni, desi lapte era destul, in favoarea linguritei (nu biberon); am evitat discutii pe tema asta, chiar daca eu am framantam de numa, din aceleasi motive ca ale voastre; unele mame au impresia ca le stiu pe toate si in loc sa ajute mai rau fac ….pupici
>Punctul e vedere al unei mame care a alaptat doi ani si jumatate; am avut un noroc imens ca am putut sa fac asta; circumstantele au fost de asa natura;Nu cred ca are nimeni dreptul sa judece optiunea unei mame; presiunea asupra femeilor in ziua de astazi este imensa: trebuie sa fii mama, sa ai cariera,sa fii o buna gospodina si sa arati beton…ca sa poti alapta trebuie sa ai liniste si siguranta… siguranta zilei de maine!
>Alina & Alinutza: mulţumesc şi mă bucur că ne susţineţi.Alina: doi ani şi jumătate ai alăptat??? WOW!!!
>Nu vreau sa credeti ca i-au partea cuiva dar vreau sa va povestesc ceva… cand am nascut-o pe fetita cea mare, in acelasi salon cu bebelina mea era si un bebe abandonat, manca doar lapte praf si arata foarte bine, dar era si un bebelus a carui mamica desi avea sani plini nu dorea sa il alapteze pentru ca pe ea o dor sani si nici pe sotul nu il lasa sa ii atinga. Nu vreau sa judec pe nimeni, a fost alegerea ei, doar incerc sa va explic ca poate din cauza unor femei care desi au lapte si sunt sanatoase dar refuza sa alapteze se ajunge la aceste extreme. Eu atat la cea mare pe care am alaptat-o pana la 2 ani cat si acum la cea mica le-am dat si lapte praf la inceput pentru ca aveam impresia ca nu am lapte destul… si cu siguranta i-as da lapte fetitei mele daca s-ar intampla sa nu mai am lapte… pot sa ma consider o norocoasa… iar pe mamicle care au rani la mameloane le-as sfatui sa se unga cu glicerina boraxata inainte sa alapteze, in felul acesta impusca doi "iepuri" dintr-o data, caci se curata si limbuta bebelusului… Numai bine tuturor!
>Cosmina, fiecare mămică alege să alăpteze sau nu. Unele din motive de sănătate nu mai pot alăpta. Poate pentru respectiva, durerile chiar erau de nesuportat. Sau poate avea alte motive pe care nu voia să vi le spună… Cât despre chestia cu glicerina, la mine nu a mers. Cum dădea de gustul ei nu mai voia să pape… Garmastanul a făcut minuni în cazul meu
>Raluca, multumesc ca nu ma consideri extremista. Chiar nu sint. 🙂 Desi inca alaptez, nu ma consider vreo mama eroina si in nici un caz nu judec mamele care n-o fac (oricare ar fi motivele lor).
>Joe, meaculpa, abia acum te-am linkuit… scz pt întârziere
>Sunt total de acord ca e alegerea fiecaruia, nu judec pe nimeni, doar incercam sa va explic din ce motive se ajunge aici… e foarte adevarat ca toate sunt duse un pic la extrem… eu nu am mancat nici piept si nici lapte praf am fost crescuta cu supe… deci nu ma intelegeti gresit.Nu zic ca este gresit sa iti cresti copilul cu lapte praf, dar cred ca daca totusi ai lapte si nu ai probleme serioase de sanatate sa faci tot posibilul sa ii dai copilului ca este cel mai bun. Imi pare rau ca nu a mers cu glicerina la tine, alte leacuri nu stiu, la mine a functionat. Multa sanatate tuturor!
>Comina, nu am zis că ai vrut să judeci pe cineva. Normal că e normal ca atunci când ai lapte să faci tot posibilul să-ţi alăptezi puiul. Dar, după cum s-a văzut, sunt copii sănătoşi crescuţi fie cu lapte praf, fie matern sau, uite, cum e şi cazul tău, cu supe, de ce nu