Nu cred că mai are rost să spun că suntem fani Zurli… Am pierdut șirul postărilor despre ei, atât de mult am scris despre această gașcă minunată de oameni talentați care fac lucruri frumoase pentru copii. Ca să vedeți ce efect are Zurli asupra copilului meu, am să vă spun o întâmplare ce m-a amuzat teribil.
Așa cum știți, nu am ratat nici un spectacol al celor de la Zurli, fie că a fost în diverse cluburi din București, fie la Palatul Național al Copiilor. Recent, am trecut cu Alexia prin fața Palatului Copiilor. Aveam altă destinație, spre parc. Dar Alexia mă trage spre intrarea în Sala Mare. 
- Unde vrei să mergem?
- Acasă la Zuli
-
Undeeee?
-
Uite, aici e casa Zuli, nu mai știi, mami? Aici am fost la spectacol la Zuli. Hai să vedem dacă e Milela acasă, te loooog
Ei da, în mintea copilului meu, Palatul Copiilor este… Casa Zurli. Cred că după spectacolul din 31 mai, de la Sala Palatului, Alexia îmi va spune că Zurli are o casă mai mare… Deci schimbăm piesa ”Am o căsuță mică”, în ”Am o casă cât un palat”. Ce zici, Mirela Retegan?
