Adio putoare, ne despărţim!

Ştiţi voi reclama aia cu oamenii legaţi la ochi şi băgaţi într-un living în care s-au ascuns peşti morţi (şi mirositori) prin diverse locuri şi apoi s-a pulverizat puţin odorizant de cameră? Aia în care ”cobaii”, chipurile, nu au simţit pic de putoare de peşte? Am urât reclama aia. Pe motiv că nu mi s-a părut veridică, ba chiar jignitoare la adresa inteligenţei mele. Simt şi acum mirosul de peşte prăjit ce se impregna în pereţii casei părinteşti, ai mei fiind maaaari iubitori de peşte. Tocmai pentru că pute atât de urât după ce-l perpeleşti în tigaie, am ajuns să nu suport peştele şi mirosul lui. Cu astfel de sechele cum mama zmeilor să cred că un parfum de cameră poate să acopere putoarea peştelui? Parfum peste duhoare mi se pare o combinaţie ucigătoare! Really. Tocmai pentru că am avut această preconcepţie nu am cumpărat acel produs.

Apoi am primit un cadou drăguţ de la Ambi Pur.

Un nou sortiment, cu miros de vanilie. Touche! Mi-au prins slăbiciunea: sunt înnebunită după mirosul de vanilie. Aşa că mi-am zis să încerc marea cu sarea. După mai bine de 6 ore de gătit încontinuu în bucătăria noastră open space, în living şi în dormitoarele de sus, de la mansardă, mirosea a… meniul zilei. După vreo două ore de lăsat geamurile larg deschise, după ce am îndurat un curent de nedescris, de dragul aerisitului, mirosul de mâncare nu s-a dat dus nicicum. Apoi mi s-a aprins beculeţul: ”Bling! Ia dă tu cu chestia aia cu miros de vanilie”. Şi am dat. M-am riscat să combin mirosurile, în ciuda bilei mele fiţoase. În caz de nivel maxim de ”insuportabilitate” nu-mi rămânea decât să fug de-acasă. Mi-am luat inima-n dinţi, am dat două fâsuri în bucătărie, două de pe scara interioară spre living şi câte unul în fiecare dormitor. M-am refugiat în baie (zici că venea bomba atomică peste mine, aşa disperată eram), apoi, văzând că mâţele mele nu aleargă disperate prin casă, tăvălindu-se din cauza putorii, am scos nasul pe uşă, apoi capul, piciorul şi într-un final am ieşit cu totul din baie. Surpriză: în toată casa mirosea a… VANILIEEEEEE! M-am dus să amuşinez în fiecare colţ al casei, în căutarea mirosului de mâncare. Dar nope, era de negăsit, ca şi cum nu aş fi gătit!

După un aşa experiment, zău că îmi fac curaj şi mă apuc de prăjit şi peşte, spre marea bucurie a soţului meu.

Aşa că, da, pot să spun că m-am îndrăgostit la primul… mirosit de Ambi Pur Moonlight Vanilla! Eu de parfumul de cameră, Tibi de odorizantul pentru maşină,

iar fii-mea de cartea primită cadou din partea casei

Chiar sunt curioasă, voi ce alte ”duhori” aţi dovedit cu odorizantul de cameră de la Ambi Pur?

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: