3 ani. 3 zile de petrecere

3 zile şi 3 nopţi, ca-n poveşti, atât a durat petrecerea Alexiei, care, pe 27, a făcut trei anişori. Bine, e puţin forţată comparaţia, pentru că, în poveşti, eroii chefuiesc trei zile şi trei nopţi fără oprire. Iar noi am chefuit doar ziua. Practic, au fost trei chefuri. Sâmbătă am acceptat invitaţia celor de la Baby Spa şi ne-am distrat la locul de joacă de aici. Am avut parte şi de o premieră: am pictat ouă din lemn, sub îndrumarea Alexandrei Puiu (fata aia drăguţă de la emisiunea ”SOS Salvaţi-mi casa”/Prima TV). Apoi a urmat grătarul. Duminică. Ne-am bronzat, ne-am ars (doar mami şi tati, care au uitat să se dea şi ei cu cremă de protecţie solară!), am râs de plânsul Alexiei, supărată că am tăiat-o pe Clopoţica de pe tort (anul viitor jur că nu mai pun nici un personaj pe tort!). Iar luni ne-am petrecut cu naşii, care au lipsit motivat de la celelalte petreceri. Aşa a fost, pe scurt, aniversarea celor trei anişori. Acum pe larg şi cu imagini.

Sâmbătă, 27 aprilie

Am aşteptat cu nerăbdare vizita la locul de joacă din cadrul Baby Spa (revin mai târziu cu detalii despre acest centru). Mai ales că ştiam că vom participa şi la un atelier de creaţie. Tema a fost una pascală: am pictat ouă din lemn. Mă rog, copiii trebuiau să picteze. Dar nu m-am putut opune talentului meu, care ţinea morţiş să se manifeste 😉 A fost prima oară pentru mine când am pictat ouă din lemn. Şi pentru Alexia la fel. În ceea ce mă priveşte,  am fost liniştită. Ştiam că nu mă voi murdări. Nu la fel de relaxată am fost în privinţa piticii. Dar, m-a surprins: doar 4-5 pete de acuarele pe hainele ei nou-nouţe. Şi mânuţele au fost relativ curate, spre deosebire de fata unei colege, care părea că a pictat cu mânuţele, deşi am văzut-o de fiecare dată dând cu pensula pe ou. Anyway, a fost o experienţă super! Ba chiar am început să sondăm piaţa pentru a găsi cele mai potrivite acuarele pentru pictat acasă. Pe hârtie sau pe diverse obiecte din lemn, sper, şi nu pe pereţi. Lăsaţi-mă să visez, vă rog!

Cele trei sunt ale Alexiei. Iar cel singur cuc, e al meu 🙂


Lacrimile de crocodil au curs din cauză că fetiţa din căsuţă nu o lăsa şi pe ea să intre…

Pe seară, a venit un cadou special: un super set din lemn de la prietenii de la Jucării din lemn online.

Încântare maximă! Şi nu a pus doar păpuşile sau hăinuţele acestora în şifonier, ci şi tricourile, pantalonii şi pantofiorii ei. Şi dacă n-au intrat îndesate, le-a scos şi le-a rearanjat până au încăput.

Duminică, 28 aprilie

Cu căţel, cu purcel, cu o tonă de bagaje, ne-am îndreptat spre zona de grătare din Parcul lui Piedone (aşa i se spune în cartier, nu ştiu care e denumirea oficială). Cum Alexia a recunoscut peisajul (la câteva sute de metri de locul unde eram noi, sunt mega-toboganele), a început să plângă şi să se dea de ceasul morţii că vrea să se dea pe tobogane. Dacă până acum a mers figura cu ”Mami, e închis”, de data aceasta nu a ţinut. Nu puteam pleca cu ea în parc şi să las musafirii să se distreze în lipsa aniversatei, nu? Nu era politicos. Noroc cu pătura întinsă pe jos şi multitudinea de jucării noi, primite în dar, care i-au ţinut ocupaţi pe toţi pitacii, astfel încât noi, adulţii, să ne ţinem de şotii. Pardon, să pregătim masa. Şi de data aceasta Alexia mi-a dat o lecţie: a fost mult mai tolerantă decât mă aşteptam. Adică a împărţit jucăriile noi cu musafirii ei şi nu a început să plângă, deşi ora ei de nani trecuse de mult. Ce-i drept, a cam plâns ea când am tăiat tortul. S-a supărat că i-am făcut rău ”Copoticăi” (Clopoţicăi). Dar s-a liniştit când i-am dat capul acesteia. J Ah, şi a mai fost un moment tare amuzant. La câţiva paşi de noi, după ce i-am cântat Alexiei ”Mulţi ani trăiască”, alţi gratargii cântau acelaşi cântec sărbătoritului lor. Alexia a rămas blocată: credea că îi cântă tot ei şi nu înţelegea de ce nu vin la ea…

Luni, 29 aprilie

Spre bucuria ei, şi ieri a primit cadou. De la naşi. Şi de data asta, maimuţica a fost generoasă: a lăsat-o pe fata naşei să îi decpacheteze cadoul, apoi, după ce a pipăit şi analizat casa de marcat şi legumele din setul primit, le-a împărţit cu Lidia. Până acum, greu, foarte greu dădea jucăriile noi sau pe cele dragi din mână. A mai crescut, a devenit mai înţeleaptă, nu? Cred că de aceea a reacţionat aşa.

10 Comments

  1. La multi ani!!
    Apropo de Clopotica, eu prefer un tort normal, de la coferatie, si daca tinea musai, cumparam o jucarie-jucarie, o spalam si decoram tortul. Asa era si copilul fericit ca ramane cu surpriza, si nu se rupea… a mai patit o prietena de-a ei asa, a avut decoratiune cu cenusareasa pt tort, si cand a luat trasurica sa se joace cu ea, s-a facut praf… asa ca nu… fara decoratiuni platite :D.

    1. Am vrut și noi tort cu figurină/jucărie. doar că ne-am gândit că, fiind mulți copii, se certau dacă am fi luat o singură jucărie ornament. și ca să luăm mai multe, pentru fiecare copil, prețul tortului se ridica muuuuult prea mult

  2. La multi ani,maimutica 😀
    O petrecere pe masura fetitei tale frumoase 😉
    p.s.: iti sta foarte bine parul;nu te-am mai vazut de la vizita fabricii si te-ai schimbat mult 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: