Aici v-am “avertizat” că două doamne drăguţe, psihologi de profesie, vor colabora cu Blogul mamei. Ei bine, iată şi o primă temă de discuţie: depresia postnatală. Asta pentru că postarea mea pe această temă are cele mai multe accesări pe blog. Cum eu nu sunt specialist, am scris acolo ce am simţit. Acum e rândul unui specialist să vă lămurească. “De serviciu” este psihologul Alina Blăgoi.
Fără alte introduceri, îi dau “cuvântul” Alinei. Ah, ba mai am ceva de spus, apoi jur că tac (mă rog, nu mai scriu eu d-ale mele).
1. Mi-a plăcut foarte tare pilda de început din textul Alinei
2. Avem şi un “test”/chestionar pe care, după ce îl faceţi, vă puteţi da seama dacă treceţi sau nu prin depresie postnatala (ăsta va face obiectul unei postări separate).
Acum, gata, Alina ai cuvântul (scris):
Într-o zi Copilul i-a spus Lui Dumnezeu:
– Aşa se zvoneşte ca mâine mă trimiţi pe pământ, dar cum voi trăi acolo, pentru că sunt aşa mic si neajutorat?
Dumnezeu i-a răspuns aşa:
– Din mulţimea de îngeri ţi-am ales unul special pentru tine. Te va aştepta şi va avea grijă de tine.
– Dar, a spus copilul, aici în Rai nu fac altceva decât să cânt şi să zâmbesc. De asta am nevoie să fiu fericit!
Dumnezeu aşa i-a vorbit:
– Îngeraşul tău îţi va cânta în fiecare zi. Şi-i vei simţi dragostea, şi vei fi fericit .
– Şi, a spus copilul, cum îi voi înţelege pe oameni din moment ce nici nu le cunosc limba?
– E foarte simplu, a spus Dumnezeu, îngeraşul tău te va învăţa cele mai dulci şi frumoase cuvinte ce poţi învăţa vreodată şi te va învăţa cu răbdare şi sârguinţă să vorbeşti.
Copilul s-a uitat la Dumnezeu şi i-a spus:
– Şi ce fac dacă vreau să vorbesc cu tine?
Dumnezeu i-a zâmbit copilului şi i-a spus:
– Îngeraşul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învaţă să te rogi.
Copilul a spus:
– Aşa am auzit că pe pământ sunt oameni răi. Cine mă va ocroti?
Dumnezeu a îmbrăţişat copilul şi i-a spus:
– Îngeraşul te va ocroti, chiar şi cu preţul vieţii!
Copilul s-a uitat foarte trist şi a spus:
– Dar mereu voi fi trist pentru că nu te voi vedea.
Dumnezeu a îmbrăţişat copilul:
– Îngeraşul mereu îţi va vorbi despre mine şi îţi va arata calea spre mine, cu toate că eu voi fi lângă tine mereu.
Atunci pacea s-a restabilit în Rai, dar se puteau auzi deja vocile de pe Pământ.
Copilul în grabă a întrebat:
– Dumnezeu, dacă eu totuşi trebuie să plec acum, spune-mi te rog măcar numele îngeraşului meu!
Dumnezeu a răspuns:
– Numele îngeraşului nu este important… Pur şi simplu îi spui: “MAMI”
Conform studiilor, depresia post-partum este trăită de 20 până la 30% din femeile care nasc. Aproximativ 5% dintre femei se simt încă depresive după un an de la data naşterii copilului. Cu toate acestea există puţine lucrări de specialitate consacrate depresiei postnatale. În cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice care o pot pune în pericol pe pacientă şi pe cei din jur (psihoza postpartum).
Depresia postpartum se dezvoltă pe nesimţite în primele trei luni postpartum, deşi tulburarea poate avea un debut mai acut. Depresia postpartum este mai persistentă şi creează mai multe probleme decât tristeţea postpartum. Semnele şi simptomele de depresie postpartum nu pot fi deosebite clinic de cele de depresie majoră care apar la femei în alte perioade ale vieţii. În perioada postpartum, depresia este caracterizată prin tristeţe intensă, anxietate sau disperare. Aceste simptome afectează abilitatea unei mame de a avea grijă de copil şi poate reprezenta un risc atât pentru mamă cât şi pentru copil.
Tulburările emoţionale postnatale sunt împărţite în literatura de specialitate în trei categorii distincte:
Depresia postpartum
Psihoza postpartum
“Baby blues”
Există o serie de factori predispozanţi ce pot determina apariţia depresiei postpartum:
- antecedentele de depresie în timpul sarcinii sau înaintea ei;
- lipsa de ajutor din partea partenerului sau a familiei;
- cazuri de depresie în familie;
- confruntarea cu diferite probleme de tipul decesului unei persoane dragi, complicaţiile la naştere;
- femeile care au suferit un chiuretaj se supun unui risc mai mare de a suferi de depresie
- mămicile care sunt la prima sarcină;
- vârsta prematură a mamei sau lipsa unui partener;
- nou-născut bolnav;
- probleme în familie, inclusiv de ordin financiar
- consumul de droguri sau alcool;
- tentative de suicid.
Depresia postpartum se declanşează în urma modificărilor hormonale bruşte care apar după naştere. Aceste modificări hormonale pot determina depresie postpartum când sunt asociate cu alţi factori cum ar fi:
- sentimente de inutilitate sau de vinovăţie
- lipsa de susţinere emoţionala
- lipsa de ajutor din partea soţului
- lipsa încrederii în sine
- insomnia
- mama emite ideea sinuciderii
- dificultăţi materiale şi financiare
- probleme grave de sănătate ale copilului
- mariaj conflictual
- lipsa intimităţii după naştere
- complicaţii în timpul sarcinii sau la naştere
- predispoziţia la depresie a tinerei mame (existenţa unor episoade anterioare)
- fatigabilitate extremă sau lipsă de energie
- dificultăţi de concentrare sau în luarea deciziilor
- gânduri de moarte sau de suicid.
Naşterea unui copil este un eveniment important în viaţa oricărei femei. Toate schimbările care se produc pot duce la apariţia depresiei:
- schimbările fizice care apar după naştere (tonusul muşchilor şi dificultăţile de pierdere în greutate)
- multe mame se simt obosite după o naştere şi câteva luni după
- durerile din zona perineului cauzează disconfort foarte multor femei. Recuperarea după cezariană poate fi mai lungă decât cea normală.
- schimbările hormonale afectează dispoziţia
- schimbările emoţionale care survin după o naştere
- sentimente de pierdere a identităţii
- sentimente de responsabilitate majoră
- stresul provenit de la schimbările în rutina zilnică
- oboseala datorată schimbării programului de odihnă
- femeile nu se mai simt atractive atât la nivel psihic cât şi sexual
Fără tratament, depresia postnatală poate dura aproximativ 7 luni şi poate continua peste un an.
Un rol important în instalarea depresiei îl au factorii biologici, ca: anemia, denutriţia, boli cardiace, hepatice sau renale, care epuizează organismul, precum şi factorii sociali alături de cei genetici.
Simptomatologia depresiei postpartum
** stări emoţionale, deprimare sau furie care apar la 1-2 luni de la naşterea copilului,
** sentimente de tristeţe, îndoială, vină, neajutorare sau neputinţă care se intensifică de la o săptămână la alta şi împiedică funcţionarea eficientă a mamei
** persoana nu mai este capabilă să aibă grijă de sine sau de copil
** persoana are dificultăţi în a face sarcinile tipice acasă sau la muncă
** schimbări de apetit
** preocupări şi îngrijorări intense pentru copil sau lipsa interesului pentru copil
** anxietate şi atacuri de panică care pot apărea, teama de a rămâne singură cu copilul
** teama de a nu face rău copilului
** gânduri
Femeile cu episoade – depresie postpartum prezintă adesea anxietate severă şi chiar atacuri de panică. Atitudinile materne faţă de copil sunt variabile şi pot include dezinteresul, frica de a rămâne singură cu copilul sau o preocupare excesivă a acestuia care poate sa deranjeze liniştea copilului.
Pentru mamele care nu au avut niciodată depresie, este greu să înţeleagă cât de lipsit de speranţă şi de descurajat se poate simţi cineva cu aceasta afecţiune.
Ca şi alte afecţiuni, depresia necesită tratament, timp şi răbdare. Cei din jur sunt îndrumaţi să evite oferirea de sfaturi, dar e recomandat să încurajeze persoana în cauză, să caute tratament specializat şi să o susţină pe mamă pentru a continua tratamentul (fie medicamentos, fie psihoterapeutic).
Tratamentul psihologic:
– este condus de un psiholog sau psihoterapeut
– este recomandat în cazul de depresie postpartum uşoara sau moderată;
– are ca scop modificare percepţiei şi gândirii noii mămici
– încurajează spre o gândire pozitiva, o atitudine optimistă, autocunoaştere şi dezvoltare personală, caută să restabilească echilibrului afectiv intern
– învaţă pacienta să conştientizeze faptul că o mamă echilibrată, iubitoare, stăpână pe sine şi printr-o astfel de atitudine va ajuta şi copilul să se dezvolte armonios, echilibrat, să fie independent
Îmbunătăţirea asistenţei terapeutice a depresiei conduce la îmbunătăţirea semnificativă a prognosticului şi evoluţiei ulterioare
Tratamentul ambulatoriu al depresiei postpartum consta în:
- odihna cât mai multă cu un somn odihnitor;
- o dietă alimentară echilibrată şi folosirea unor suplimente;
- plimbarea, atât cu bebeluşul, cât şi cu tatăl acestuia;
- participarea la discuţii cu mai multe mămici despre problemele curente;
- menţinerea unei anumite luminozităţi în cameră, cât mai mult să fie naturală;
- solicitarea ajutorului din partea familiei pentru activităţile casnice, dar şi pentru îngrijirea copilului;
- evitarea consumului de cofeină şi alcool, deoarece întăresc starea de anxietate.
- efectuarea de exerciţii fizice în mod regulat
Psihoza postpartum apare mai rar (1 din 500) şi afectează în special femeile cu tulburare bipolara (boala maniaco-depresivă) sau istoric de psihoză postpartum.
Simptomele psihozei postpartum se caracterizează prin:
- sentimentul de singurătate (îşi doreşte aceasta singurătate, de îndepărtare de copil, alţi oameni şi mediul înconjurător);
- tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie)
- agitaţie psihomotorie;
- oboseală sau pierdere a energiei;
- sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată;
- diminuarea capacităţii de gândire sau concentrare, indecizie;
- gânduri recurente de moarte, de sinucidere;
- gândire confuză şi dezorganizată, care creşte riscul de autorănire, rănire a copilului sau a altor persoane;
- modificări de dispoziţie;
- halucinaţii şi delir.
Psihoza postpartum necesită tratament de urgenţă, deoarece există riscul de rănire, atât a copilului, cât şi a mamei.
“Baby blues” este întâlnita la aproximativ 50% dintre mame după naşterea copilului. Poate dura de la câteva ore la câteva zile, după care dispare de la sine. Se caracterizează printr-o indispoziţie psihică, stare afectiva labilă, instalându-se din a treia zi de la naştere, până la cea de-a zecea zi. Aceste stări sunt legate de actul naşterii care implică anumite schimbări în corpul mamei, cum ar fi tulburările hormonale. De asemenea, bebeluşii pot avea probleme de sănătate, precum icterul sau dificultăţile de hrănire, probleme cu care se confruntă mama şi care, cu toate ca sunt des întâlnite, îi provoacă iritabilitate, hipersensibilitate, oboseală, anxietate. În această perioadă, un rol important îl are tatăl bebeluşului care trebuie să adopte un comportament suportiv. Tulburările emoţionale prin care trece mama pot fi îndepărtate dacă se implică încă de la început în creşterea şi îngrijirea copilului.
daca tot ati intrat in subiect, as fi recunoscatoare daca ati aborda si aceasta latura: depresia postpartum la tatici…despre care se stiu si mai putine lucruri.
Merci pentru sugestie. E, într-adevăr, un subiect bun.
Mie mi sa spus ca sunt in categoria de risc extrem de ridicat sa sufar de depresie post natala dupa ce o sa nasc. Deja m-am confruntat cu depresie crunta in primul si al treilea trimestru, plus ca am o intreaga istorie cu depresia dea lungul vietii, la care mai adaugam si probleme in relatie, financiare, relatie tensa cu familia sotului. Mi-e si groaza sa ma gandesc ce ma asteapta. Mi sa recomandat sa incep tratament cu antidepresante si sedinte la psiholog, dupa nastere si asta o sa si fac. La psiholog merg deja de pe acum (sunt in saptamana 37 pe la sfarsitul ei) dar cu antidepresantele am decis sa incep dupa ce nasc.
Sper ca totul să fie bine şi să-ţi găseşti liniştea sufletească necesară. Naştere uşoară!
Multumesc.
Cu drag
tare urata depresia asta. Sunt insarcinata si imi este teama ca dupa ce voi naste sa nu cumva sa ma confrunt cu ea. Din cate am citit nu ceva ce poti controla. Citesc tot felul de articole si ma ingrozesc. Oricum sper sa nu am astfel de probleme.