A fost divin, a fost de vis! Ca de obicei, atunci când gătesc îi sun pe ai mei să vină să stea cu Alexia. Nu mereu au putut veni. Azi au venit, însă. Şi, pentru că a fost frumuşel afară, după un instructaj milităresc, i-am trimis cu copilul la plimbare 20 de minute maximum, cât mai pe la soare şi departe de blocuri ca nu cumva să mai cadă vreun ţurţure la milimetru (cum am păţit zilele trecute de am biiiipăt tot neamul locatarilor din acel bloc).
Revenind, cât am tocat, tăiat, fiert şi amestecat în oalele de pe aragaz, fără copil în sufragerie care să urle că vrea toată, dar TOATĂ atenţa mea, m-am simţit uşurată. Chiar dacă trebăluiam, aveam un sentiment de relaxare. Am deschis toate geamurile, am dat televizorul tare. Era dimineaţa rock pe VH1. Doamne cât de divin (dacă pot folosi alăturarea asta, având în vedere că vorbesc de muzica rock) sunau Metallica, Faith no more şi GNR! Şi cântam şi eu, şi tăiam ceapa, şi duduiau geamurile! Îmi cer scuze vecinilor, dar a fost ATÂT DE BINE să ascult muzică tare-tare, să aud şi altceva decât copilul plângând! Mi-am adus aminte de tinereţe, am retrăit vremeurile când făceam poştă ţigările pe care le fumam cu rockerii mei, când mergeam la concerte, când stăteam în fund pe iarbă, fără să-mi pese că răcesc sau că mă murdăresc… Ce bine a fost! 20 de minute în care am întinerit, în care m-am reîncărcat! Mai vreau! Mai vreau! Mai vreau! Mai vreau!
Poate că unele mă vor acuza că, vai, cum e posibil să-mi doresc să stau departe de copil?! Nu vreau să stau departe de copil, ci vreau, din când în când, câteva clipe doar pentru mine, pentru a mă reîncărca – clipe de care nu am avut parte până acum. E o diferenţă imensă. Iar asta, zic eu, nu mă face o mamă rea! Nu-mi bat copilul, nu-l neglijez (dimpotrivă, mă neglijez pe mine), nu-l las nemâncat, nespălat, nu-l ignor şi nu urlu la el. Dacă aş face toate acestea ar însemna să fiu o mamă rea!
Ah, şi, dacă tot am vorbit de tinereţe, de nebuniile din acea perioadă de care-mi e dor, v-aş pasa o leapşă: ce nebunii făceaţi înainte de a deveni mămici şi de care dintre ele vă e dor.
Nebuniile mele de care îmi e dor sunt următoarele:
-să merg la concerte rock unde să cânt până nu mai am glas
– să petrec vreo 2 zile fără oprire
-să merg în parc şi să mă întind pe iarbă, să mă murdăresc de iarbă şi de pământ – şi să nu mă bosumflu când scot hainele de la spălat şi văd că nu s-au curăţat de tot!
Aşadar, vă predau leapşa tuturor, dacă vă place şi vă tentează… go planet (vorba lui Captain Planet din desenul omonim)! Puteţi răspunde aici sau pe blogurile voastre
Pupici la mămici!
>M-ai amuzat cu cele 20 de minute ale tale de liniste pentru care ai mustrari de constiinta 🙂 Nu vad nicio problema in asta, copilul va beneficia si el din plin daca are o mama "cu toti boii la caruta" si care mai echilibreaza balanta in modul asta. Legat de viata dinainte de a fi mama, grijile pe care le aveam atunci mi se par acum atat de puerile…parca nici nu-mi vine sa cred 🙂 Ca nu ies suficient de des, ca am pierdut niustiuce spectacol, ca m-a enervat un coleg/seful/etc.
>Tu ai beneficiat putin,altele beneficiaza de zile,deci nu esti mai putin mama,oricum n-ai rezista mult fara mandra ta.In tinereturi imi placea muzica tare,sa ma plimb cu orele,concertele gratuite unde se strangea tot orasul,sa cos goblen ori sa citesc ore in sir si nu mai stiu.Acum sunt batrana maica ,memoria nu mai e ca la tinerete.Pupici la fete frumoase.
>Ooooo, ce bine te inteleg! Asa simt si eu cand iese sotul cu bebelina in weekend afara…ma simt asa relaxata :-))). Mi-ai placut cu muzica rock data tare! Nu se pune problema ca esti o mama rea…din contra esti o mama foarte responsabila.Te pup cu drag!!
>Sincer cred ca fiecare mamica isi doreste putin timp doar pentru ea,pentru asta nu trebuie sa ne facem procese de constiinta.20 minute parca sunt putine:))…relaxare placuta mamici!
>intr-adevăr, raluca, grijile de dinainte par acum nişte copilării…
>Bea: nu aş rezista neam fără ea. cred că deja am devenit dependentă de Alexia. Chiar şi în cele 20 d eminute m-am gândit la ea: îi e frig, sunt atenţi ai mei cd traversează, o plânge…cât despre tine bătrână, maică, nu prea cred asta! Dar mi-ai plăcut la faza asta!
>Chiar daca ni se rupe sufletul sa ii lasam sa plece cu altcineva de langa noi , din cand in cand situatia o impune. Pentru noi e mai greu , ei se adapteaza mult mai usor. Mie cel mai mult imi e dor de putin timp pentru mine sa citesc ceva frumos, imi e dor de o carte buna buna. vavaly
>Merci Lumi. Şi cu Alexia ascult muzică tare, dar fff rar şi nu atât de tare încât să bag vecinii în sperieţi :))
>Ozana, au fost ff puţine, având în vedere că e prima oară când fac asta. De câte ori veneau la mine, fie ieşeam împreună, fie ei erau cu ea în sufragerie, iar eu în dormitor, moţăiam…
>Vali, aşa e, parcă se rupe ceva din mine cd pleacă fără mine. Cred că ar trebui să mai lucrez la asta, să o las liberă. ajung la vorba Alinei: sunt ceea ce francezii numesc maman poulet – mama cloşcă :)))
>Daca nu e mami fericita si relaxata nici bebe nu are cum sa fie. Am observat din primele saptamani ca atunci cand putin ma enervam sau ridicam tonul ea imediat incepea sa planga – asa ca mi-am facut "religie"din a fi calma si linistita. Orice s-ar fi intamplat eu incercam sa raman pozitiva. Prin urmare am un bebe extra cuminte – nu ma pot plange, dar totusi sunt momente pe care le vreau doar pentru mine – sa-mi reincarc bateriile. O ora furata la salon, o baie cu o carte in mana, jumate de film cu sotul :)Insa parca de fiecare data am remuscari. Mai nou mi-am luat si bona, micul meu bussines a luat amploare si am avut nevoie de ajutor, dar de fiecare data mi se rupe sufletul sa o las cu altcineva si ma bat cu bona cine sa-i schimbe pampersul…
>Imi placea foarte mult sa dansez. Nu prea am mai avut ocazia in ultima vreme.
>@MiniFashion: tare faza cu bătaia cu bona! Cine câştigă?
>@Ela: şi mie îmi place la nebunie să dansez, chiar dacă nu fac chestia asta prea bine şi uneori sunt pe lângă ritm, dar e fff relasxant un dans-două-nouă :))
>Editura Iona vă invită la un CONCURSCei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc).Pentru a participa vă aşteptăm pe blogul nostru http://edituraiona.blogspot.comEditura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.
>20 minute e putin…zic eu care n-am cu cine sa-mi las bebele singur deloc :). Ar trebui s-o faci mai des, mai ales ca ai ocazia. De ce mi-e mie dor, hmm…sa ies cu fetele in oras la o bere si sa n-am nici o grija, sa colind magazinele fara sa ma planga nimeni in carucior :), sa citesc o carte buna, sa merg la un film si sa zac un we in pat fara sa fac nimic. Putine, nu? :))
>Gabi, păi îţi propun aşa: hai să ne vedem şi mai discutăm ca fetele, cu bebeii lângă noi. contează şi asta enorm. am observat pe pielea mea. Nu sunt nici multe, nici puţine lucrurile de care îţi e dor! dar, cu siguranţă atunci când vei reuşi să faci măcar unul dintre ele, vei fi happy happy happy, cum am fost eu azi pt 20 de minuteam vorbit serios cu întâlnirea. detaliem pe mail dacă vreipupici
>stimaţi reprezentanţi ai editurii Iona, pe viitor, vă rog frumos să mă contactaţi pe e-mail pentru mesaje precum cel postat de dvs. Găsim noi o formulă frumoasă de mediatizare a acţiunilor dvs. Modul în care aţi operat acum nu mi se pare prea elegant. De data aceasta vă las mesajul, dar pe viitor le voi şterge dacă nu discutăm în prealabil. Sunt deschisăă comunicării şi colaborărilor de comun acord. OK?
>Roackeritoooo si zi asa, te-ai destrabalat si au zanganit gemaurile, ai? Ce rusineeee….si bietul copil, fara mama….hai ma Cristina, suntem mame, dar am avut o viata inainte de a fi mame si acum avem o alta viata. Faptul ca tanjim din cand in cand dupa trecut nu ne face nici mai rele nici denaturate. Pe masura ce va creste Alexia vei vedea ca vei reintroduce, incet, incet, unele din vechile obiceiuri….ca de exemplu…Catinca si cu mine "tragem" cate o portie de VH1 dimineata si topaim…eu in stilul meu, ea in al ei…si e fun! Bine ca te-ai incarcat/descarcat…Pup si o sa preiau leapsa, dar nu in seara asta ca sunt franta.
>Oho, te inteleg total, total, total! 🙂 Nu ca e bine sa mai luam cate o pauza si pentru noi, dar e chiar recomandat. Altfel o luam razna… noi suntem cele de dinainte de bebe, e normal sa simtim nevoia sa facem ce faceam inainte. Si incet-incet totul va reveni la normal. In timp o vei putea implica si pe ea in chestiile astea. Recunosc, si mie imi e DOR sa ascult ceva, orice, muzica in special, cu sonorul dat la maxim si sa cant. 🙂
>@Oana: îţi dai seama că, atunci când va creşte şi Alexia suficient de mare să pot să mă destrăbălez cu ea, o voi face! Abia aştept :)) Cât despre leapşă, poţi răspunde când ai timpmerci pt încurajări
>@Lavinia: sunt conştientă că pauzele fac bine şi pt mamă şi pt bebe, care va avea o mamă mai relaxată. Cum pâmă acum nu am mai experimentat asta, nu ştiam cum e. aum, că am gustat din fructul oprit… mai vreau, că e al naibii de bine!
>Cristina, f buna ideea ta, ramane s-o punem in practica cat de curand :).
>gabi: scrie-mi la cristina.ologeanu@gmail.com şi vedem cum facem :))
Deci, postarea asta parca am scris-o eu….si mie mi-e dor de-o rockereala ca-n tinerete.
Aaaaaa, am uitat sa spun, eu am o mogaldeata de 8 luni si azi am descoperit blogul tau, pe care-l devorez de azi dimineata. In multe povesti de-ale tale am regasit-o si pe Miruna mea.
😉 Mă bucur că ne-am găsit şi muuuultă putere! Eşti la început de drum