Copiii adoră jocurile. Ei învață mai ușor prin joacă. Nu o spun doar eu, din proprie experiență, ci și psihologii și profesorii. Și, s-o spun p-aia dreaptă, mie chiar îmi place să mă joc tot felul de jocuri de copii. Chiar mă distrez!
Nu mereu procesul de învățare, pentru Alexia, este floare la ureche. Pentru a împușca mai mulți iepuri dintr-un foc, m-am gândit că pot face chestii distractive și educative cu fata mea când suntem acasă, în mașină sau pe drum. Practic, transformăm timpii morți în ceva distractiv. Plus că, prin jocurile noastre, reușim să ne cunoaștem mai bine, să comunicăm, să ne conectăm.
În cele ce urmează, am să vă spun cum mă joc eu cu Alexia. Unele dintre cele 12 jocuri, zic eu, le-am inventat noi, altele sunt jocuri clasice, păstrate ca atare sau adaptate. Sunt jocuri distractive pentru toți cei care le joacă, dar, dincolo de amuzament, au și un important rol educativ. Dezvoltă imaginația, atenția, limbajul copilului, îl ajută să își exprime sentimentele, te ajută pe tine, ca părinte, să descoperi lucruri pe care copilul nu ți le-ar spune pur și simplu.
Acestea fiind zise, iată care sunt jocurile noastre:
1. Adaugă litera / schimbă litera
Fiecare jucător alege un cuvânt. Celălalt jucător trebuie să îi adauge o literă cuvântului spus de primul jucător, ca în exemplele de mai jos.
- pată – pLată
- masa- masaJ
- casă – cLasă
- pasă – pLasă,
- cai – cEai
- pată – paStă
- fată – faPtă
- pete – peȘte
- babă – baRbă
- basm – basmA
- apă- Mapă
- casă – casCă
- spus – sUpus
- sună – sAună
- pace – pLace
Când rămâneți fără variante, puteți alege să schimbați o literă din cuvânt.
- sat – sac – suc
- sare – tare – mare
- rană – pană
- supă – sumă – sună
- cană – casă
- casă – masă
- mic – tic (de la tic/gest sau de la tic-tac)
- tace – pace
- pană – până
2. Spune cuvântul pe silabe sau pe litere
Aici e chiar simplu, nu? Nu mai e nevoie de explicații. Jocul ăsta îi va ajuta foarte mult la școală.
3. Completează cuvântul
Eu spun prima silabă a cuvântului, Alexia o spune pe a doua. Dacă e un cuvânt din mai multe silabe, fiecare continuă cu câte o silabă. Din nou, acest joc îl ajută pe copil să învețe despărțirea corectă în silabe.
4. Jocul sentimentelor (îmi place/nu-mi place)
Ei, aici este nevoie de multă măiestrie din partea adultului să îl determine pe copil să își deschidă sufletul 😉 Poate copilul nu vrea să spun din prima. Nu-i nimic. Adultul își spune partea lui și îl implică și pe copil. De exemplu, eu îi spun Alexiei ce îmi place și ce nu-mi place la mine, sau la șeful meu, ori la doamna de la magazin, care mi-a vorbit. Îi spun că aș vrea să schimb ceva anume la comportamentul, reacțiile mele (sau ale cuiva la care îmi place/nu-mi place) și o întreb ce ar trebui să fac. Apoi, îi vine ei rândul să îmi spună ce îi place/nu îi place și ce ar vrea să schimbe la o persoană oarecare sau chiar la jucăria ei (toate jucăriile ei au nume și personalități diferite, iar eu trebuie să mă prind cu cine seamănă ele la comportament).
5. Jocul rimelor
Un alt joc din seria celor care îl ajută pe copil să își dezvolte vocabularul, dar și imaginația și creativitatea. Pur și simplu, facem un concurs cine găsește cele mai multe cuvinte care să rimeze. Ușor, ușor, jocul poate ajunge în etapa ”avansat”, când fiecare poate spune două versuri care să rimeze. 2, 3, 4 cât de multe versuri se poate.
6. Puterea imaginară
”Ce putere ți-ai dori să ai? Ce ai face cu ea?”. Pornind de la aceste întrebări, se poate ajunge departe. De exemplu, Alexia spunea că vrea să aibă o putere să aducă pe pământ o ploaie cu bani, ca să nu mai existe oameni săraci și copii care să nu aibă haine, mâncare, jucăriile dorite șamd. Eu i-am zis că vreau o putere care să alunge toate bolile. Oamenii sănătoși ar fi mai fericiți. Fiecare spune cât mai multe lucruri pe care le-ar putea schimba (și de ce) cu puterea imaginară.
7. Încurcă povestea sau schimbă finalul poveștii
Un joc care îi amuză teribil pe cei mici. Alexia râdea pe rupte pe la 3-4 ani când îi încurcam personajele din povești. Era plăcerea ei să mă corecteze. Așa verificam și cât ținea ea minte din poveștile pe care i le citeam. De exemplu, Scufița Roșie a ajuns în casa celor 7 pitici, iar vânătorul cel bun l-a prins pe Făt Frumos, care o mâncase pe bunicuță.
O variantă a jocului cu povestea este să schimbăm finalul. Alege fiecare o poveste și încearcă să îi dea un alt final. Un bun exercițiu de imaginație.
8. Eu încep, tu continui povestea
Un alt mod de a dezvolta imaginația/creativitatea și limbajul copilului este să inventăm împreună o poveste. Cumva, cum fac actorii de improvizație. Unul spune câteva fraze, celălalt continuă cu alte 2-3 fraze. Primul preia ștafeta și spune alte 2-3 fraze. De exemplu:
- Eu: A fost odată un împărat, care avea două fete și un băiat. Fetele erau tare harnice. Băiatul cel mic, însă…
- Alexia: Nu îi plăcea să strângă hainele și jucăriile din camera lui. Într-o zi, împăratul și fetele lui au pus la cale un plan…
- Eu: Un plan prin care să îi arate mezinului de ce este important să fie ordonat. Așa că, toți trei, împăratul și fiicele lui, au…
- Alexia: Au renunțat să mai facă treabă în casă. Și a trecut mult timp, iar băiatul a descoperit că nu mai are…
9. Ce s-ar întâmpla dacă…
- mami ar avea trei mâini? Răspuns: Cu o mână ar putea să o mângâie pe Alexia, cu alta pe Kyra, iar în a treia ar ține o carte.
- Alexia ar fi invizibilă?
- dar dacă tati ar purta fustiță?
- bunicii ar dansa în loc să meargă?
- Cum ar fi dacă ar exista o lume în care sunt numai copiii?
Ați prins ideea jocului, nu? Ne gândim la o situație și ne imaginăm ce s-ar întâmpla. E simplu și taaaaare amuzant!
10. Jocul de-a magazinul
Nu e nevoie să te joci de-a magazinul în dreptul unor jucării, transformate în marfă de vânzare. Nu trebuie musai să te joci de-a magazinul cu accesorii fizice. Acest joc merge și cu produse imaginare. Ne imaginăm că mergem la cumpărături. Ce punem în coș? Unde găsim pasta de dinți, de exemplu? În raionul cu produse de îngrijire. Unde găsim carne? Logic, în zona de carne, că doar nu la haine. Facem un tur imaginar prin raioanele hipermarketului și punem în coș ce avem nevoie. Una este cumpărătorul, alta, persoana de la casă, sau de la raion. Persoanei de la raion îi ceri informații despre un produs sau o întrebi unde găsești ceva anume. Ea oferă detaliile cerute. Apoi, când ajungem cu coșul la casă, încep calculele. Și dialogul politicos cu casiera. Exersăm formulele de politețe, dialogul, dar și calculele matematice: adunarea, scăderea, tabla înmulțirii.
11. Nemuritorul ”Fazan”
Ăsta este preferatul Alexiei. De la clasa pregătitoare îl toooot jucăm. Regulamentul e simplu: fiecare spune un cuvânt, următorul spune alt cuvânt care începe cu primele două litere din cuvântul spus de celălalt jucător. Fiecare cuvânt trebuie să aibă minimum patru litere. Când se spune un cuvânt din care nu se mai poate forma un altul (de exemplu: restauraNT, repeteNT), cel care urma să spună cuvântul este ”închis” și primește, la fiecare ”închidere”, câte o literă din cuvântul FAZAN. Cine a primit toate litere din FAZAN a pierdut jocul.
12. ȚOMAPAN adaptat pentru jocul în 2
Tu spui o țară, eu zic un oraș din acea țară. Tu spui un animal care trăiește acolo, eu zic cum arată animalul (blană, sau doar piele, culoare, număr de lăbuțe, sau dacă are aripi). La final, tu spui ce mănâncă animalul.
Dacă vă plac și le veți încerca, m-aș bucura foarte tare să îmi spuneți cum a ieșit.
Dacă și voi aveți alte jocuri (sunt convinsă că sunt muuullt mai multe decât cele înșirate de mine aici), m-aș bucura foarte tare să mi le împărtășiți. Le vom testa cu siguranță.
Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
