1 mai muncitoresc la munte

Nici n-am rupt bine turta fetei, nici n-am apucat s-o certăm bine pe bunica pentru bretonul tuns cu ciobul pe care i l-a făcut Alexiei, că a trebuit să facem iar bagajele. Destinaţia: vila Bran Panoramic, la 2 paşi de castelul Bran pentru o mini vacanţă binevenită, un cadou oferit de naşi şi de nişte prieteni ff apropiaţi şi ff dragi. Aici am venit cu un scop clar: să ne distrăm de 1 mai muncitoresc. Dar, vorba proverbului, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Şi asta pentru că gâgâlicea a avut alte planuri pentru noi, respectiv, a fost atât de mârâită, încât a fost nevoie să ne izolăm cu ea în cameră pentru a se calma. Şi uite aşa am ratat noi prima seară de mega distracţie, cu dans şi karaoke pe cinste. În schimb, în a doua seară, deşi s-a comportat mai mult decât bizar (mi s-a spus că a fost deocheată), Alexia a dormit tun. Cu toate astea, pentru a fi sigur că nu se va trezi şi va începe să plângă, tati a spus că stă el cu fata în cameră, apoi m-a gonit la party-ul de la parterul superbei vile. Cu această ocazie am constatat un lucru trist: am îmbătrânit, nu mai am acelaşi chef de dans şi de nebunii ca înainte. Practic, după vreo 2 ore de stat la chef, m-am retras în cameră, în timp ce ceilalţi au chefuit de zor în continuare.

Cam atât despre noi. Acum despre vacanţă din perspectiva piticaniei. De cum am ajuns, am îmbrăcat fata adecvat temperaturei scăzute de afară şi… am “abandonat-o” în iarbă – primul contact dintre fundul ei şi iarbă. Până acum a călcat iarba din parc, dar nu a avut intenţia de a se aşeza în fund. În schimb, la munte, prima pornire, de cum a văzut numai verde în jurul ei, a fost aceea de a se trânti în fund. Am încercat eu să o conving să stea pe geaca mea, în ideea că, poate, e prea rece pământul, dar n-a ţinut figura.

După ce a analizat câteva fire de iarbă, a pornit marşul în 4 lăbuţe. A cercetat amănunţit traseul, a vrut să guste din decor, apoi a întins mâna, semn că voia să o ridic.

În timp ce noi ne făceam de treabă, tati s-a pus pe făcut grătarul. Prima porţie de mâncare a fost, fireşte, pulpa de pui pentru Alexia. Abia aşteptam să văd reacţia piticaniei la descoperirea noului gust. Dezamăgire totală – Alexia nu ne moşteneşte, nu e fan grătar. S-a strâmbat, a scuipat cât colo bucăţica de pui. Am încercat din nou, de data asta cu o bucată mică-mică de la mijlocul pulpei, în ideea că, poate, nu-i place partea aceea care a intrat în contact cu grătarul. Aceeaşi reacţie. Am zis că nu-i bai, papă mama (ca de obicei) ce nu vrea fata, iar a doua zi mai pot face o încercare. Degeaba. Nu a vrut şi pace! Să sperăm că, între timp, se va da pe brazdă, nu de alta, da’ noi suntem „gratargii” de fel :).

Partea şi mai amuzantă a vacanţei a fost de departe modul în care Alexia a alergat după Taz şi Solo, căţeii unor prieteni. Deşi au un aspect fioros, cei doi s-au dovedit a fi partenerii ideali de joacă pentru fi-mea. Şi asta pentru că au lăsat-o pe pice să le facă tot ce a poftit sufleţelul ei: să-i tragă de cozi, de urechi, de fălci şi să se urce pe ei. Ba chiar, dragii de ei, dacă trecea ceva timp şi Alexia nu-i băga în seamă, veneau să ceară atenţie. Ce m-a impresionat în mod plăcut a fost că, de câte ori erau pe lângă Alexia şi ea plângea, veneau la ea să o verifice, să o consoleze. Chiar dacă aveau chef să se joace unul cu altul sau cu stăpânii lor, când picea plângea lângă ei, veneau la ea, când unul, când altul.

Taz & Solo, partenerii de joacă ai Alexiei
Solo o verifică pe Alexia, care îşi ignoră admiratorii 🙂

Tot în această mini vacanţă, Alexia a desoperit păpădia. A fost de-a dreptul fascinată de acea floricică galbenă, pe care a contemplat-o la greu. Şi, cum ridica ochii de la floare, vedea o alta, şi fugea la ea, iar o admira, iar vedea alta, iar fugea spre ea. La capitolul descoperiri, figurează şi întâlnirile de gradul 3 cu găinile şi oile. Prima oară când a văzut găinile, nu a ştiut cum să reacţioneze: s-a uitat când la ele, fix, fără să clipească, când la mine – întrebându-mă, parcă, din priviri, „mami, ce sunt astea?”. Ah, am avut parte şi de un incident nedorit, dar teribil de amuzant: în timp ce pitica stătea în căruţ cu o bucată de pâine în mână contemplând găinile, o moţată mai tupeistă s-a apropiat tiptil de Alexia şi a încercat să-i fure pâinea din mână. Din păcate, a atins şi degeţelul fetei, care a început să orăcăie, atât de durere, cât şi de spaimă. După ce am potolit-o, de cum vedea o găină, începea să plângă – probabil asocia imaginea animalului cu durerea provocată de galinaceea tupeistă. Cât despre oi, a tot încercat să le prindă, dar nici o şansă, mioarele fugeau cât dolo de roboţelul meu.

În concluzie, a fost o vacanţă frumoasă şi mi-aş dori să putem repeta figura cât de curând şi cât mai des… dar, vorba aia, vrabia mălai visează…

Ah, să nu uit, am făcut şi eu o nebunie în vacanţă. Detalii în poza de mai jos 🙂

Ce bine a fost!!!!

Iată ce am mai făcut:

Ne-am plimbat pe lângă castel (pentru că l-am vizitat de atâtea ori, am preferat ca, de data asta, să nu mai intrăm)

Eu am pus castelul acolo, parol!!! Nu ştiaţi? Ar trebui să scrie asta şi în cărţile de istorie, ia vedeţi nota de subsol, scrie de mine?

Am făcut poze cu tunul…

Am luat masa în parc

Tati iar s-a strâmbat la poză, ca de obicei...

Şi… am făcut baie în lighean 🙂

15 Comments

  1. Super tare bretonul! :)Si Alexia cu cateii! Iar asta cu baia in lighean e bestiala!!!:)))
    Cat despre petreceri, nici eu nu mai am deloc, nici pe departe, rezistenta si cheful dinainte…
    Si lui Costin ii place in iarba, o rupe cu ambele maini. 🙂

    1. nouă nu ne place, voiam să fie asimetric, nu ciuntit. Adică să fie mai lung într-o parte şi, progresiv, să fie mai scurt în cealaltă. Ca o diagonală, dacă vrei… A trebuit să ne luăm lughean că nu aveam cum să o spălăm la cabina de duş. Cât despre câini, chiar au fost demenţiali. O să pun mai încolo o poză cu Alexia călare pe Taz.

  2. mi imi place freza bretonata a Alexiei, iar poza din lighean e tare misto! 😉
    Sa va fie de bine pentru iesire! Chiar arata foarte bine locatia. 😉

    1. Gabi, chiar a fost super! Şi ne-am bucurat enorm că aveau şi pătuţ pt bebe,pentru că Alexia doarme doar în pătuţ, nu vrea neam să doarmă cu noi…

  3. F frumos v-ati distrat. Si Vlad e indragostit de papadii, a si mancat vreo doua, intr-o clipa de-a mea de neatentie 🙂

        1. Nu facem misto, pe cuvant, e atat de haioasa, incat un breton normal i-ar fi stirbit farmecul 🙂

          Lista:
          1 bara pt carucior (imi pare rau ca nu i-am luat caracatita ca a voastra pt baie, bara nu prea are succes 🙂 )
          1 chestie de la bertoni cu inele
          1 furnicuta
          1 hipo de la bertoni
          1 tamburina muzicala

          Hai va pupam!

  4. Ii sta bine cu breton Alexiei, o schimba foarte mult. M-am obisnuit ca toate pozele cu ea sa fie cu mot in frunte, iar acum e cu totul altceva 🙂 Iar apropos de “harnasamentul” in care te-ai legat…esti curajoasa…..eu n-as fi avut tupeu

    1. O schimbă, dar, zic eu, nu mai e la fel de dulce ca şi cu moţ. Oricum, nu mai stătea cu clame în păr, şi le dădea jos. Cât despre săritul pe trambulină, chiar nu e atât de periculos, ba chiar e ceva fff banal. Nu ai de ce să te temi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: