Prima poezie. Sau cum să înveţi un copil de doi ani jumătate să recite?

Copilaşi drăguţi şi veseli
Bucuraţi-vă acum,
C-a venit iarna drăguţa
Şi cu ea şi Moş Crăciun

Asta e poezioara pe care Alexia trebuie să o înveţe pentru serbarea de Moş Crăciun de la creşă.  Mai e destul până la serbare, aşa că trag speranţă că o va învăţa până atunci. Deşi, sincer, unele cuvinte mi se par  cam “greuţe” pentru un copil de 2 ani jumătate. Însă nu asta e marea mea supărare, ci aceea că noi, părinţii, nu vom avea acces la serbare… 🙁 🙁 🙁  Ni se va da un DVD, dar nu-i tot aia cu a fi prezenţi la serbare. Sau, cine ştie, poate că prezenţa noastră îi va intimida destul de tare pe copii, încât serbarea ar ieşi un mare haos. Dar sunt convinsă 100% că nu ei vor fi cei mai emoţionaţi la serbare, în cazul în care am fi fost şi noi prezenţi.

Până una-alta, ne jucăm de-a învăţatul poeziei. Când iniţiez eu acţiunea, când Alexia. Atunci când fii-mea vrea să ne “jucăm de-a poezia”, zice: “Copiaşi”, apoi aşteaptă să spun eu continuarea (maimuţărindu-mă, cum altfel?). După 2-3 repetări nu se plictiseşte. Dar, vorba aia, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Iar când maimuţica dă semne că nu mai vrea să repetăm, luăm pauză de la recitat. Când reiau, cu tot cu maimuţăreală, Alexia nu mai vrea. Ba chiar mă ceartă. “Nu copiaşi, nu cătiun!”. Atunci adopt un ton  serios. Ea nu şi nu. Şi, când îmi pierd speranţa, în timp ce se joacă singură cu ale ei o aud pe fii-mea spunând ca pentru sine: “Copiaşi”. Atunci mă bag şi eu în seamă şi continui versul. Dar ea mă goneşte. 🙁 Ce-i drept, parcă nu am răbdare şi vreau să o aud cât mai curând spunându-şi  poezioara… Asta şi pentru că am auzit că alţi colegi de-ai Alexiei, de-o seamă cu ea, ştiu deja poeziile date de vineri spre învăţare. Bine, educatoarele spun primele cuvinte sau silabe, după caz, apoi picii continuă.

Acum eu nu ştiu ce metodă e mai bună să înveţi un copil de 2 ani şi jumătate să spună o poezioară? Maimuţăreala mea a mers. Însă nu prea mult. Tonul serios nu o prea încântă… O las să spună ea, să iniţieze ea jocul, apoi  continui eu, dar nici aşa nu merge de prea multe ori… Deci, cum să fac? Mă gândesc să alternez metodele, în funcţie de toanele ei… Dar aşa, am oare garanţia că va învăţa suficient cât să poată spune poezioara singură, cap coadă? Ori cer prea mult? Da, ştiu, vreau un copil-geniu 😉 Cine nu vrea? Dar ştiţi şi voi ce sentiment plăcut ai şi cât de tare te mândreşti atunci când vezi ce minunăţii face puiul tău!

13 Comments

  1. Fetita mea, Medeea, este colega Alexiei si vreau sa precizez ca impart aceleasi ganduri cu ale dvs.:
    1. As vrea sa fiu prezenta la serbare, dar inteleg ideea educatoarelor: ar fi haos, fiecare copil ar alerga la mami si adio serbare. Probabil ca au patit-o deja si din cauza asta au recurs la metoda in cauza.
    2. Invatatul poeziei a devenit un stres (pt mine), desi sunt 4 versuri simple, insa in momentul in care incep sa recit spre a o convinge sa ma urmareasca si apoi sa repete dupa mine, am parte de o recitare de 2 minute, dupa care : “nu vreau la copii, nu la cresa, nu la mos” si ma apuca frica in legatura cu ce se va intampla de fapt la minunata serbare. Offf, dar cate pretentii sa am de la un copil care abia a implinit 2 ani :((; mai e pana atunci si ma bazez pe faptul ca,asa cum Medeea asculta intocmai indicatiile educatoarelor, in tot ceea ce i se cere la cresa, la fel va face si cand va trebui sa invete poezia si se va comporta exemplar (tot ce pot face este sa sper :))

    1. Mihaela, şi eu mă gândesc că ar ieşi haos dacă am fi şi noi acolo. Dar am auzit la o altă mamă că la creşa unde îşi ducea fiul, părinţii au fost băgaţi în dormitoare, geamurile au fost acoperite cu coli şi lăsat un spaţiu prin care să poată privi.
      Nici eu nu vreau să o stresez. Încep poezia, dacă se arată dispusă să intre în joc, continuăm, dacă nu, mă opresc.

  2. Baietelul meu de 2 ani si 4 luni stie cateva poezii pe care l-am invatat repetand destul de mult poezia da si gesticuland foarte mult fiecare vers, acest lucru il amuza si retine mai repede.Iubeste foarte mult animalele si poeziile sunt despre animale, cuvinte scurte, interjectii.Cert este ca nu vorbeste foarte bine, cuvintele sunt scalcite da el e haios. Sincer nu prea vad ce asociere sa faci la cele 4 versuri, astfel incat sa retina mai repede.

    1. La asocieri mă gândeam şi eu în primă instanţă. Dar cu ce? De exemplu, am început să o strig prin casă ”copilaş drăguţ şi vesel”, ca să o mai obişnuiesc cu termenii. Dar restul???

  3. eu as incerca asa: ca un teatru de papusi

    as zice “Copilaşi drăguţi şi veseli” in timp ce as aseza papusi, figurine etc. ce aveti voi prin casa… (tu spui..copliasi draguti si… – lasi pe ea sa spuna)
    (ura,ura-batem din palme)tu spui “Bucuraţi-vă” si ea sa spuna …”acum”,
    (presari ceva in forma de zapada, foicele de hartie, spuma de mare)”C-a venit iarna drăguţa”
    (aduci in scena o figurina mos craciun, daca nu ai,faci un desen) “Şi cu ea şi Moş Crăciun”

    Fetita mea a implinit 2 ani si 8 luni, si de la 2 ani si cateva luni spune cateva poezii, le-am invatat distrandu-ne, de la 2 ani si 6 luni a inceput sa le spuna singura, fara sa-i solicit. Fiecare poezie asa le-am invatat, spunand prima parte a versului si asteptand ca ea sa spuna continuarea, cand tacea spuneam eu si asa mai departe, si in acelaasi timp ii gesticulam actiunea din poezie, faceam un mic teatru de papusi.

    Sper sa te ajute comentariul meu. Succes!

  4. Anul trecut Cezara a avut prima serbare la gradinita. Prima poezie … am recitat-o eu o luna prin casa si deodata a spus-o si ea, cap – coada din prima. (nu ca ar fi avut mai mult de patru versuri, dar mie mi se parea minunea minunilor). La noi doamnele au pregatit odata serbarea fara parinti si au filmat si apoi a avut loc si o serbare cu parinti. Clar mai reusita cea fara parinti, si din cauza alinatturii copiilor si din cauza ca, din pacate, multi adulti au vorbit si discutat toata serbarea, in timp ce copilasii se straduiau din rasputeri pe scena improvizata.
    Succes!

    1. Ei, tocmai prentu că ar ieşi o nebunie cu noi acolo, cred că s-a ales soluţia ca noi să nu fim de faţă. Poate la grădi altfel vor sta lucrueile…

  5. Am un baiat de 3 ani si 4 luni…..e ff alintat si rasfatat ……ma chinui cu el sa zica o mica poezie si nimic nu vrea…..melly fac ex cum zici tu dar tot nu tine….nu vrea sa ma asculte tot ca el face,zic poezia singura prin casa de o luna si cand il pun si pe el sa zica nu stie nimic, nici macar nu vrea sa repete dupa mn…la 3 ani nu stie nici o poezie,cantecel

  6. Sper ca nu e tarziu sa va povestesc cum invata fata mea de 3 ani poeziile. Si noi anul trecut la 2 ani jum. am avut prima poezie din 4 versuri sa o invatam in mai putin de 3 sapt. pt. la gradi. Eram f. emotionata pt. ca locuim intr-o tara straina iar poezia nu era in lb.romana. In fiecare seara cand o punem la nani pe Alexia (asa o cheama si pe fata mea) eu sau sotul ii recitam poezia ca si cum i-ai spune o rugaciune. dupa cateva zile deja incepea sa o spuna singura, nu f bine dar aveam destul timp in fata. Ziua cand se juca o auzeai dintr-o data ca incepea sa zica parti din poezie, o aplaudam si i-o mai repetam si eu. Prima serbare a fost un adevarat succes!

  7. In schimb a doua si a treia serbare eseeec. Cu toate ca acum are 3 ani, deja intelege mai bine, invata f bine orice poezie i-as spune, stie vreo 5, 6 poezii de cate 2,3 strofe. Dar toate astea acasa de fata cu noi, lui buni la telefon si in clasa cand repeta cu doamna si copii. Cand e vorba de serbare o prinde rusinea, baga capul in pamant si nu scoata cuvant de fata cu toata lumea. Nu stiu ce sa-i mai fac, cu toate ca o stie f bine practic refuza sa vorbeasca si vrea la mine in brate! Sa sper ca e ceva trecator si nu o vom tine asa mereu

  8. Salutare, pe mine ma ajuta foarte mult cititul înainte de culcare citim mici poezioare și cintam mai multe cintece in timpul zile pentru a învață creierul sa memoreze,, facem totul ca joc așa fetița mea la 2 ani și 4 luni cunoaște poiezii și cintece

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close