alaptare-foto pixabay

Pe mine, alăptarea mă doare. Amintiri dureroase în săptămâna alăptării 

A început săptămâna alăptării. Săptămâna internațioanlă a alăptării. Am trecut de perioada în care stăteam cu pruncul la sân. De multă vreme. Alăptarea, pentru mine, înseamnă conectare cu bebelușul, modul în care poți să comunici cu puiul pe care l-ai purtat în pântec și ai așteptat cu atâta nerăbdare sa îl ții în braţe, să îi arăți dragostea ta, să îi simți mirosul pielii.

Pentru mine, alăptarea e un amalgam de sentimente copleșitoare. De iubire. Dar și de amărăciune, în ceea ce mă privește.

Mă bucur enorm când văd mame alăptând. Mă bucur pentru puii lor, pentru ele, pentru legătura lor ce se creează astfel. Amărăciunea, însă, vine de la povestea mea cu alăptarea. Una care mă va măcina toată viața.

Va fi acel eșec al meu ca mamă. Nu exagerez, aşa văd eu lucrurile. De ce? Pentru că nu am reușit să îmi alăptez copila mai mult de trei luni. Cu toate eforturile mele, laptele a refuzat să mai curgă.

Nu știam, pe atunci, de consilierii în alăptare. Aș fi apelat la o astfel de persoană, cu siguranță! Aș fi vrut să îmi fi putut alăpta copila măcar un an. Dar, nu a fost să fie. Acum, am rămas cu acest mare regret. Și eșec al meu ca mamă. Privesc cu drag și cu durere la mamele care își alăptează copilul. Mă doare gândul că eu nu am putut s-o fac. Fără să folosesc cuvinte mari, consider că ăsta este cel mai mare handicap al meu. Va fi durerea pe care o voi lua cu mine și în pământ.

De aceea, vă rog, dragi mame, alăptati-vă copiii!

Este cel mai de preț dar pe care îl aveți, pe lângă acela de a da viață. Alăptați de câte ori copilul o cere. Acasă, în parc, în metrou, în autobuz. Nu e o rușine să alăptezi în public.

Doar mințile bolnave văd ceva indecent în asta. Alăptați cât puteți, faceți tot ce este posibil pentru a le asigura puilor voștri această bucurie. Căutați consilieri în alăptare, dacă aveți probleme, nelămuriri.

Alăptarea este iubire

Pe blogul Ralucăi găsiți lista evenimentelor dedicate Săptămânii Internaționale a Alăptării.

Iar Miruna, de la Și Blondele gândesc, va fi speaker la evenimentul din 4 August organizat de catre Asociația Consultanților în Lactație din România.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

14 Comments

  1. Draga mea, eu cunosc mai multe mame care au avut probleme cu alăptarea, mai multe decât cele care și-au putut alăpta puiul exclusiv. Și în cazul meu a fost foarte greu, dar a trecut. Mă bucur că a trecut și că am rămas cu mintea întreagă!

    Laptele matern, trebuie să înțeleaga toată lumea, nu e un panaceu universal, e doar un factor care contribuie la întărirea imunității (un factor printre mulți alți factori), iar alăptarea este o șansă, înainte de a fi o alegere. (Îți spune o persoană care a discutat cu consultanți în alăptare, care a băut ceai de stimulare a lactației 9 luni + pastile, o persoană care plângea ori de câte ori îi oferea copilului suplimentul de lapte praf). M-am iertat, în cele din urmă, am înțeles că am făcut tot ceea ce a depins de mine. Se tot face apologia alăptării și se incriminează mamele care întâmpină dificultăți…ba că sunt prea stresate, ba că nu-și iubesc suficient de tare copiii (și alte inepții). Iartă-te și o să fie bine! Nu a fost vina ta. Sunt situații (a scris mămica pediatru pe blogul ei) când laptele matern este insuficient. PUNCT!

    1. @Laura C

      Am băut și eu tone de ceaiuri d-alea oribile și degeaba. Cât despre eternul război despre cât de bună mamă ești în funcție de cat alăptezi… am multe de spus. Tot țin în draft un text pe tema asta. E mai acid la adresa “extremistelor” care aruncă prea ușor cu pietre în cele care nu alăptează. Mulțumesc frumos pentru cuvintele tale.

  2. Eu am participat la un seminar despre alaptare inainte de a naste. O mamica a zis ca numai femeile slabe de minte nu pit alapta. Evident toata lumea a dat din cap (in semn de hip-hop). Moasa care coordona discutia ne-a sfatuit atunci sa nu judecam pe nimeni pt ca habar nu avem cat sufera anumite femei din cauza ca nu pot alapta! Aveam sa aflu si eu… Viata ar fi minunata, daca lumea si-ar vedea strict de problemele personale.

    1. @Laura C:

      E atât de ușor să arunci cu piatra în alții… Da, moașa a avut dreptate, hai să nu mai judecăm, pentru că fiecare își știe problemele, pe care, din varii motive, nu și le etalează. Pup

  3. Nu cred ca ar trebui sa privesti acest lucru ca pe un handicap. Pur si simplu nu a fost sa fie. Si eu am avut aceea si parere despre mine din cauza faptului ca nu am nascut natural. De la 6 sapt. de sarcina am fost internata cu dilatatie de 2-3 cm, tratament de mentinere, cu eminenta de avort, cu sarcina toxica, etc. Stateam cam 1 sapt pe luna in spital. Si la 40 sapt. am nascut prin cezariana. Nu imi venea sa cred! Statea dl. dr. in fata mea si-mi zicea: doamna ati eliminat tot lichidul, copilul nu-i pozitionat corespunzator!
    Dar dupa vreo 2 ani mi-a trecut regretul de a nu il fi adus pe lume asa cum as fi vrut eu. Asta e, nu a fost sa fie!

    1. @Mihaelush:

      Da, în teorie știu că așa a fost să fie, dar ce mă fac eu cu dorința mea de a fi o mamă perfectă? Mamă perfectă care nu există! 😉 Ah, și cu naștere naturală, la fel. Eu eram pregătită pentru ea, nici nu voiam să aud de cezariană, nici nu am citit ceva despre cezariană și, ce să vezi?, am născut prin cezariană. Mereu îmi spun să iau mereu în calcul neprevăzutul atunci când îmi fac planuri 😉

  4. Nu trebuie sa te mai invinovatesti! Ai facut tot ce ai putut si ai stiut atunci. Asta nu inseamna ca nu esti o mama buna. Esti cea mai buna mama pentru copilul tau. Sunt multe feluri de a-ti arata iubirea, nu doar prin alaptare.

  5. Îți înteleg frustrarea, durerea, neputința poate…Dar uită-te puțin acum la copilul tău și vezi dacă este “stigmatizat” in vreun fel. Sunt convinsă că i-ai dăruit atâtea alte lucruri. Uneori prea ne cramponam de imaginea mamei perfecte care alapteaza, naste natural, de parcă am fi pierdut startul. Cred că fiecare face la un moment dat tot ce putem și ce știm noi mai bine! Si tu ai făcut! 🙂

    1. @Denisa:


      Așa este, ai dreptate! Uneori (mai des, chiar) ne tot cramponăm de imaginea perfecțiunii. Dar, deh, fiind o demnă reprezentantă a zodiei Fecioară (alea care vor ca totul să fie perfect) am destul de lucru la capitolul ăsta (cu mine, desigur). Pup!

  6. Cum sa fie un esec? Uite-te la fii-ta si vezi ce copil minunat e! Ai vrut, ai facut tot posibilul la momentul ăla. Mamă înseamnă mai mult decât alăptare. Păi, se poate?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close