În excursie cu autocarul, cu copil cu tot

Nu sunt mare băutoare de cafea. Nu consumam licoarea maronie nici pe vremea când fumam ca turcul. Daaar sunt înnebunită după mirosul cafelei proaspăt preparată. Încă nu am descoperit o cafea care să mă facă să spun ”wow” după primele înghițituri. Așa că am accepat cu drag invitația Anei și a Cristinei, de la Replica Vedetelor Events, să merg cu copilul din dotare într-o mică excursie, până la Ploiești, să degustăm produsele minunate ale celor de la Coffeol. Mi-am zis că poate ei sunt ”wow”-ul pe care îl căutam. Am acceptat invitația și pentru că am vrut să-mi testez copilul: nu am mers niciodată cu Alexia într-o excursie cu autocarul, deși am avut ocazii. De fiecare dată am găsit motive ba că e prea departe, ba că nu vin și alți copii, ba că nu vreau să sar peste orele ei de somn, ba că sunt serpentine și dacă eu dau la boboci pe drumul curbat, cum pot avea grijă de ea? Acum nu am mai stat pe gânduri pentru că era vorba de o excursie la doi pași, plus o grămadă de copii și, bonus, distracția în autocar era asigurată. De Sorina, o tipă plină de energie de la Miko Kids alături de care am cântat (în autocar, firește) după conceptul ”Learn with Music”. Ca să fim bine înțeleși, nu doar am cântat cu gura, ci am avut tot felul de zgrăngănele care mai de care mai asurzitoare.

Ca astea, de exemplu:

Toate astea se produceau pe un fundal sonor asigurat de dom’ șofer, la auzul cuvintelor magice rostite de Sorina: ”Domnu’ șofer, muzica!”. Noi ne-am distrat teribil, dar bietul șofer nu știu cum o fi suportat hărmălaia și frecușul! Și au fost în autocar atât părinți cu copiii din dotare, cât și neposesori de copii. Dar atmosfera generală a fost taaare faină. Nu tu frunți încruntate, nu tu priviri ucigătoare către posesorii de plozi gălăgioși… Ce să mai, nu am retrăit coșmarul din excursia la Brașov. Am respirat ușurată. Ca să vă faceți o idee, iată o miiicăăă parte din cele ce am făcut în autocar, la dus (că la întors am zdrăngănit altfel).

Ajunși la Ploiești, am avut ocazia să-mi limpezesc creierii, căci de copii am scăpat – i-am pasat Sorinei, care a copiat lipit desenat și alte cele cu ei, iar noi, fetele, am făcut ce știm noi mai bine: ne-am distrat.

A fost acea gură de oxigen de care aveam atâta nevoie! Am degustat câteva preparate din cafea, am plutit în aer după ”dâra” de miros lăsată de paharele pline cu cafea (știți voi, pluteam ca în desenele animate 🙂 ). Am descoperit că o cafea proaspăt râșnită, apoi imediat preparată e muuult mai bună decât cea luată gata râșnită și ținută în plic cu zilele. Pe lângă gustul deosebit al cafelei, la Coffeol am mai descoperit ceva bun: brioșele, uriașele brioșe. Și asta datorită Alexiei, care făcea ture pe  la vitrina cu dulciuri, dar nu a îndrăznit să-mi ceară, știind că nu (mai) are voie ciocolată și alte chestii cu zahăr.

Așa că s-a mulțumit cu înghețata de fructe de pădure pe care i-am dat-o.

După masă, demoazela a simțit nevoia să își refacă machiajul, deh, doar era la Mall și trebuia să arate impecabil, nu?

Dar imaginea uriașei brioșe de ciocolată nu i-a dat pace, așa că a mai dat târcoale vitrinei cu dulciuri.

Cum mi s-a rupt sufletul de ea, am cedat. Așa că i-am comandat o brioșă cu ciocolată. Mai are rost să spun cât de fericită a fost? Dar, copil grijuliu cum e ea, s-a gândit să îi oprească și lui mami: ”Uite, mami, am mâncat puțin. Ți-am oplit și ție, că eu nu am voie dulciuli multe”. Puțin, la ea, însemna trei sferuri. Daaar, e de apreciat copilul, nu?

Cu burta plină, ne-am pus pe dansat pe ritmurile celor de la 2 Man Show.  Au fost trei dansuri la rând, domnișorica mea fiind, parcă, născută pe ringul de dans 😉 V-aș fi arătat filmulețul, dacă aș fi intrat în posesia lui 🙁 Așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt…

Apoi ne-am oprit din țopăit pentru că Alexia a zărit-o pe Nico. Cântăreața Nico, prezentă și ea la eveniment. Nu o știe, nu i-a ascultat piesele, dar s-a dus călare pe ea și s-a ales cu un autograf.

Apoi, că Moș Ene i-a tot dat târcoale, și-a făcut un culcuș unde a moțăit vreo 5 minute

Dar nu mai mult, că mâncăricii n-au lăsat-o. A alergat ea ce-a mai alergat, apoi s-a pus pe plâns că s-a strigat adunarea și îmbarcarea în autocar. Iar asta a supărat-o rău!

Însă i-a trecut repede când am scos de sub un scaun lădița Sorinei cu instrumente muzicale. După ce le-am împrăștiat pe culoarul din autocar, brusc, au încetat chițăitul general și toți copiii au uitat de somn. Tobele și xilofonul i-au redus la tăcere. Mă rog, i-au făcut să nu mai fie cu capsa pusă din cauza oboselii. Mă rog, cinci dintre ei s-au jucat, că alții trei nu au mai putut sta cu ochii deschiși 😉

În concluzie, excursia ne-a făcut bine amândurora. Mie, că m-am relaxat într-o companie plăcută, cu o cafea buuună, cu un desert de vis, iar Alexiei i-a prins bine că s-a distrat de milioane și a avut ce povesti copiilor după. Deja se joacă ”de-a mersul în excursie cu autocarul” 🙂 Și, uite așa, am mai trecut un lucru pe lista ”preimelor dăți”: prima excursie cu autocarul.

Dacă aveți drum prin Ploiești, sau prin Brașov, merită să intrați la Coffeol să beți o cafea pe care n-o veți uita prea curând. Cât despre deserturile lor, ce să mai zic? Vă lingeți pe degete, nu alta (eu am făcut-o, după ce m-am asigurat că nu se uită prea multă lume la mine 😉 )