Pe Facebook mi-a apărut o postare în care se anunța dispariția unei fete de 14 ani. Era a treia oară când copila a plecat de acasă, precizata cineva în primele comentarii. Acest lucru a atras atenția comentacilor de pe Facebook. Am intrat să citesc comentariile și m-am îngrozit. Cum pot unii oameni să gândească și să scrie acele lucruri? Unii dintre ei aveau, la profil, imagini cu ei și copiii lor! Deci, cum pot unii părinți să reacționeze în halul ăsta când văd un anunț despre o copilă dispărută de acasă, pe care familia ei o caută cu disperare? CUM? Cât de ușor e să judeci și să jignești și cât de greu este să întinzi o mână sau să îți folosești creierul și să te gândești că, poate, fata e bolnavă psihic, sau poate că nu are o situație prea bună acasă, sau… sunt o grămadă de motive care ar determina un copil să plece de acasă. Dar, nu, de ce să gândești, mai bine dai cu parul în stânga si-n dreapta!
”Păi, dacă eram în locul părinților, o băteam de îi amestecam toate ideile și nebuniile, nene! Păi tu, copil de 14 ani, ai “nebunii la cap”?!Ai Doamne, să-i fi zis eu așa ceva lu mama, păi îmi umfla botul, tată...” – ăsta este răspunsul unei persoane care, după fotografia de profil, pare o adolescentă…
”Ia să îi facă tac-su curu’ roșu cu, cureaua să vedem mai fuge tura viitoare” – iar ăsta este comentariul unui individ care are, la profil, o fotografie cu doi copii, ai lui, cel mai probabil.
Și ce mă uimește este faptul că astfel de comentarii primesc like-uri! Adică mai sunt și alții de aceeași părere. Noaptea minții! Te doare capul!
De fapt, nu știu de ce mă mai mir! Că astfel de mentalitate au și ”aleșii” neamului. Doar fostul ministrul al Transporturilor, Ioan Rus, a zis-o la televizor că nevestele românilor plecați la muncă în străinătate sunt niște curve care își fac de cap în timp ce bărbații lor muncesc în țări străine. Și a mai fost unul care a zis că româncele plecate în străinătate s-au dus acolo pentru prostituție, nu pentru muncă. Și mai e și operatorul lui pește prăjit, ăla de a luat-o la mișto pe Alexandra Măceșanu, copila de 15 ani, care a sunat la 112 să anunțe că a fost răpită, bătută și violată. Ăla, tată și el al unei fete, și-a bătut joc, efectiv, de copila asta din Caracal, care spera că, totuși, va fi salvată. Dar nu, că nenea operatorul i-a zis că ține linia de urgență ocupată. Probabil l-a deranjat, MĂ, pe el, care voia să își bea liniștit cafeluța în timp ce, probabil, se mai uita pe vreun site cu țâțe și popouri… Nu a crezut-o.
Așa cum am mai spus-o, România e țara în care femeia e de vină. Și curvă. În România, femeile violate, bătute, agresate, omorâte sunt întotdeauna de vină. Și, dacă o femeie este agresată în public, nimeni nu intervine. Sigur și-o merită! Că vorba aia, la noi există omul și… femeia lui. Că femeia nu e om!
Și asta o gândesc mulți. Mult prea mulți. Și operatorul lui pește de la 112 nu este singurul care crede că e o minciună atunci când o copilă spune că a fost violată. Sunt atâția ”oameni ai legii” cu mentalitatea asta. Nu o spun doar eu! O spune un om care de 10 ani lucrează la cazurile de violuri și agresiuni. Ce i-au auzit urechile acestei femei care încearcă să vindece sufletele celor trecute prin astfel de orori… Doamne, nu știu, zău, cum e în papucii ei. Nu zic mai multe, vă las pe voi să citiți.
În concluzie, în România e rău să fii femeie. Din naștere ești vinovată, clar! Și tot ca o concluzie: România nu se va face bine atâta vreme cât angajările și numirile în ministere se mai fac NU pe criterii de competență, ci pe criterii de ”pile”.
