cum sa iei permisul auro

Traseul de la Republica aş zice eu, după ce am picat de două ori proba de traseu dată la parcul Carol. Traseul de la Republica (cartierele Titan-Sălăjan-Pantelimon) mi-au sugerat și alți șoferi care au încercat mare cu sarea la Carol. ”Pentru un începător, ar fi un gest sinucigaș să dea examenul la traseu într-o zonă necunoscută. Deh, emoțiile examenului, necunoașterea drumului…”. Asta îmi tot ziceam când alți șoferi mi-au sugerat să încerc și la Republica. Apoi, întâmplător, am purtat o discuție cu un instructor. Nu-l cunoșteam, nu știa că eu dădusem și picasem 2 examene, la Parcul Carol. Omul, cred că în pragul pensionării, mi-a spus care sunt avantajele traseului la Republica, în detrimentul celui de la Carol.

  • Bulevarde mari, semaforizate
  • Drumuri trasate vizibil, și nu șterse, ca majoritatea celor din zona Carol
  • Mai puține rampe și nu la fel de periculoase ca în Carol. E una în sectorul 4, la doi pași de Liceul Viilor, de zici că stai în plan vertical cu mașina!
  • Intersecții semaforizate și nu atât de problematice. Știți cu toții intersecția de la ”farfuria” din Carol…. Bleah!

Mai erau pe listă, dar le-am uitat, deh, vârsta. Cert este că, în urma discuțiilor cu mai multe persoane, am decis să dau cel de-al treilea exeman auto pe traseul Republica. Cu gândul ”fie ce-o fi, oricum e ultima încercare”, m-am programat pentru examenul auto, proba practică, la Republica. Nu de alta, dar dacă mai așteptam, se făcea anul de când am început școala auto și nu mai puteam da examen. Trebuia să repet școala.

Istructorul meu au râs când i-am zis că dau la Republica. ”Tot un drum e și ăla. Ori că e Carol, ori Republica… Important e să  nu mai tremuri ca dățile trecute. Și să fii sigură pe tine, că emoțiile te omoară pe tine, nu ambreiajul, nu polițistul. Eu vin și la Republica, normal. Dar la Carol aveai avantajul că știi traseul”.

Avea dreptate omul. La ambele capitole. Căci primele dăți am picat din cauza emoțiilor. Despre cum am picat prima oară examenul auto, am povestit aici. A doua oară nu am mai avut chef să scriu. Eram dezamăgită total de mine. TOTAL!

cum sa iei permisul auro

Păi tremurasem de emoție atâââât de tare, încât, la un moment dat, polițistul mă ruga să mă calmez, să nu mai tremur… Tremura și scaunul cu mine, nu doar că nu puteam controla ambeiajul (dușmanul meu vechi) din cauza halului în care îmi tremura piciorul stâg. Doar stângul. I-am zis omului ceva de genul: ”Știu că nu sunteți un balaur. Văd că nu aveți 7 capete și nici canibal nu cred că sunteți. În minte, sunt zen, dar emoțiile și tremuratul nu îmi explic de ce nu mi le pot controla”.

După câtva încercări de a porni mașina, am spus că renunț, în ciuda insistențelor polițistului de a cotinua… circul. Cred că avea o plăcere sadică să vadă cum tremură oamenii când era el la butoane. Ce-i drept, mă enervase teribil omul. A fost genul acela din poveștile examinaților: vorbea încet, dădea comenzi neclare, se enerva dacă îl puneai să repete. Zicea să mergi drept, apoi, în intersecție, te întreba de ce nu ai virat la stânga. Așa că, după 10 minute de mers, am zis pas examenului. Eram prea emoționată, prea nervoasă și nu mă mai puteam controla.

Atunci, am renunțat total la gândul să mai dau examen. De ce? Păi și din motive financiare. Căci în anul de grație 2016, ca să dai din nou traseul la examenul auto, legea te obligă să mai iei 6 ore de condus. Alți bani, altă disctracție. Plus că, pe lângă orele de condus, mai plătești școlii 150 lei închirierea mașinii în ziua examenului. Plus o taxă la Administrația Financiară de 6 sau 40 și ceva de lei (suma mai mare în cazul în care ai dat deja 3 examene auto-traseu). Cam pe la 4-5 milioane te duce ”distracția”.

Într-un final, mi-am zis să mai încerc o ultimă dată. Ce-o fi, o fi! Cum ziceam mai sus, m-am înscris la Republica.

Am ajuns la 7.15 la locul întâlnirii. Erau mai puțini candidați ca la Carol. Apar și polițiștii examinatori. ”Uite-l pe prietenul tău”, îmi șoptește instructorul, arătându-mi spre polițiști. Când mijesc ochii, să-mi stea inima-n loc: era cel cu care dădusem examen a doua oară.

  • Cum e posibil să fie aici? Nu era pe sectorul 4?
  • Nu. Îi rotește pe toți. Îi plimbă de colo colo.
  • Nasol. Doamne ajută să nu pic la el!
  • Vedem…
  • Halal noroc ce am

Când mă uit și mai bine, zăresc în gașca examinatorilor și polițistul cu care am dat primul examen.

  • Uite-l și pe celălalt. Acela de am dat prima oară cu el!
  • Ziceai că ți s-a părut ok acela…
  • Da, dar crezi că o mai avea eu norocul să pic în tura lui?

Nu am picat la el. Dar nici la ”terorist”. Am picat la un domn mai negru, cu fața brăzdată, cam trist, cam apăsat de griji.

  • Cum ți s-a părut?, mă întreabă instructorul după ce polițistul a explicat candidaților cum va nota și ce vrea el de la noi.
  • Hmm, nicium. Nu vreau să îmi fac o idee. Mai bine lasă-mă să fac vreo nșpe incanțații să scap naibii de tremuratul ăsta, că mă omoară.
  • Ia, vezi tu cum scapi de tremurat, că te halesc dacă pici și acum.
  • Să trăiți, am înțeles!

Mi-am impus să fiu zen. În fond și la urma urmei, ce avea să se întâmple? Luam sau nu luam permisul. Dacă luam, era motiv de sărbătoare. Dacă nu luam, mă ofticam. Că am dat banii pe școală. Că așa am reușit să îmi depășeșc o teamă teribilă de mașini. Și că am descoperit cât de mișto e la volan.

Nu mă-ntrebați ce a fost în mintea mea în cele patru ore cât am așteptat să-mi vină rândul. Știu doar că m-am urcat la volan și am condus. Și am vorbit. Mult, ca de obicei. Practic, gândeam fiecare mișcare cu voce tare. Am fost mai fermă ca niciodată. Chiar l-am certat pe unul, care avea prioritate, că voia să mă lase pe mine să trec. ”Da’ ce, nene, nu vezi că tu ai prioritate? Iar eu mai sunt și la examen!”, m-am trezit eu vorbind. Nu am urlat prin geam la el, normal, ci am vorbit încet. Polițistul a râs cu lacrimi. Apoi mi-a zis: ”Voia să vă ajute, domnișoară. Mai sunt și gentelmani în trafic. Să nu uitați asta!”.

Pe unde m-a pus să merg? Dumnezeu știe! Nu cunosc cartierul. Am plecat de la Liceul Anghel Saligny și după juma’ de oră de mers printre blocuri, pe străduțe întortocheate, am ieșit pe bulevardul ce duce spre liceu, dinspre Titan.

Nu am tremurat. Deloc! M-am purtat de parcă eram șofer de 100 de ani. Bine, am respectat fiecare regulă de circulație. 😉 Într-un final, am luat examenul. Cu 14 puncte de penalizare. Deci, în concluzie, da, traseul de la Republica mi s-a părut floare la ureche pe lângă cel de la Parcul Carol.

Acum, feriți-vă, ies pe străzi. La volan 😉

 

 

 

7 Comments

  1. Mai citește cu atenție: primele două dăți am picat pentru că, la primul, am traversat intersecția fără să acord prioritate, iar la al doilea am avut emoții și îmi tremurau picioarele în așa hal, încât omoram mereu motorul.
    Am vorbit în timpul celui de-al treilea examen, pe care l-am și luat. DAR spuneam/explicam de ce luam anumite decizii în trafic, am cerut permisiunea + am explicat de ce am rămas pe o anumită bandă de circulație

  2. In timpul examenului auto nu te dai mare, defapt nu trebuie sa comentezi nimic, ci doar sa fii atent la comenzile pe care le primesti de la politist si sa te concentrezi la ceea ce ai de facut, adica sa conduci. Daca TU ai vorbit tot timpul…e ceva putred aici. Te-ai gandit vreodata de ce ai picat de 2 ori? Te-ai gandit ca poate nu esti pregatita sa iesi in trafic? Crezi ca politistul te-a picat asaaa…din ambitia lui?

  3. Sunt foarte încurajatoare pățaniile tale. Eu nu am emoții, am o problemă mai gravă.. Nu sunt atentă deloc, uit că mașina nu se conduce singură :)) uit că plecarea de pe loc se face cu prima treaptă de viteză, uit să semnalizez, să mă asigur.. greșeli din astea care o să mă coste scump din păcate. O să văd și eu pe săptămâna viitoare cum mă descurc.. 🙂

  4. Nici eu nu am crezut că am putut avea așa emoții. Am povestit mai sus cum am scăpat.
    Autosugestia și gândul că era ultima șansă m-au ajutat. Baftă!

  5. Buna. Felicitari.Nu credeam vreodata ca ma voi pierde din cauza emotiilor dar s-a intamplat si am picat traseul (acum sufar, imi ling ranile si astep sa aflu data urmatorului examen). Tu cum ai scapat de emotii ? Daca ai sfaturi pentru noi…asteptam.

  6. Succes!

  7. Pfaide capu meu la fel sunt si eu…si mai sunt si baiat….tremur…cand sunt cu politaiu’ in masina …ultima sansa 15 noiembrie

Leave Your Reply