Despre diareea la copii – enterocolita acută/virală – episodul 1

Later update: cele de mai jos s-au petrecut pe când Alexia avea 11 luni

Gata, acum suntem pe picioare. Vă povesteam săptămâna trecută că Alexia a fost nevoită să întrerupă exerciţiile de kinetorerapie din cauza unei viroze. De fapt a fost vorba despre o enterocolită acută/virală. Atunci când a văzut-o primul medic, cel care a pus diagnosticul faringită acută, calvarul nostru abia începea. În acea zi nici nu începuse nebunia scaunelor dese şi apoase. Miercuri a fost zi de foc pentru noi, cu două vizite la spitale diferite, una la 7 dimineţa la Budimex, alta la 20.00 la Victor Babeş, unde au vrut să ne şi interneze din cauză că Alexia deja avea scaune cu sânge. Ce să mai, în această săptămână am îmbătrânit 100 de ani! Practic am murit la fiecare scâncet de durere al Alexiei, la fiecare scaun apos al ei (şi au fost peste 20 într-o zi! – unele destul de însemnate cantitativ, altele doar „spârcâieli” cât o unghie)… Dar să le iau pe rând:

Duminică seară – la o oră-două după ce s-a culcat, Alexia a început să mârâie în somn. Ceva mai mult decât de obicei. La un moment dat se trezeşte plângând rău de tot. Mai face aşa din când în când, deci nu era ceva nou. Când am ajuns la ea şi am mângâiat-o ARDEA! Rău de tot. Doar ce am întins mâinile să o ridic din pat, că începe să vomite. Muuuult! După ce am spălat-o i-am luat temperatura: 39,3 grade. Repede, am înmuiat şosete în oţet, am înfăşurat copilul în păturică să nu o ia cu frig de la şosetele ude şi m-am plimbat prin casă cu ea în braţe. Când eu, când tati. După o oră şi încă o pereche de şosete în oţet, temperatura a scăzut la 38,2. Am băgat un supozitor de Paracetamol şi am pus copilul la nani.

Luni – Dimineaţă, la 9 Alexia a fost ok. Vioaie şi fără temperatură. Am pus totul pe seama erupţiei dentare. A avut un scaun mai moale decât de obicei, dar nu mi-am făcut griji. Pentru că nu avea temperatură şi era chiar vioaie, am plecat spre kineto. În timpul exerciţiilor a fost mai cârâită decât de obicei. După ce a aflat ce s-a petrecut duminică seară, kinetoterapeuta drăguţă care se ocupă de fi-mea nu ne-a lăsat să plecăm acasă până nu ne-a văzut un pediatru. Şi bine a făcut că ne-a bătut la cap! Verdictul medicului: roşu în gât, un început de viroză. Diagnosticul pe reţetă: faringită acută. Soluţia: carantină o săptămână, plus Nurofen – 4 ml la 8 ore (mi-a explicat că această cantitate e în funcţie de greutatea copilului) şi, dacă temperatura nu trece, dat alternativ Panadol, plus supozitor Novocalmin (Paracetamolul cică e eficient pentru temperaturi de 38 de grade, nu 39 cum a avut Alexia). Dacă, după 3 zile, tot mai face temperatură 39, trecem pe antibiotice: Augmentin 1,5ml la 12 ore timp de şapte zile, plus Biotics Baby – 2 plicri pe zi la jumătate de oră după administrarea antibioticului (pentru protejarea florei intestinale, afectată de antibiotice). Luni seară, Alexia a făcut din nou 39 grade, plus scaun moale. Am băgat Novocalminul. L-a dat afară. Au urmat alte scaune. Într-un final, s-a liniştit, a acceptat supozirul şi nani.

Marţi – dimineaţă a fost cârâită. A avut scaun moale. I-am dat puţină zeamă de orez şi am aşteptat să-şi facă efectul. Numai că, până spre seară deja ajunsese la 6 scaune moi. Urgent am sunat pediatra, care mi-a spus să-i dau 4 ml de Sumetrolim la 12 ore. Asta după ce m-a întrebat dacă e vorba de diaree pe fondul erupţiei dentare. Dar, când a auzit că a avut temperatuă peste 39, a spus clar că nu are legătură cu dinţii.

Miercuri – de la 5 dimineaţa şi până la 7, Alexia a avut vreo 5 scaune moi, apoase. Plus că la unul dintre ele am observat o foarte mică pată de sânge. Urgent am plecat la Budimex. Diagnosticul medicului: enterocolită acută, posibil virală. Acelaşi medic mi-a spus că e posibil chiar să aibă rotavirus. Mi-a prescris un regim alimentar + tratament medicamentos (vezi aici detalii). De la Budimex am dat fuga la clinică, unde am dat probe pentru examenul coproparazitologic şi pentru depistarea rotavirusului. Până la ora 19, Alexia a tot făcut scaune moi. Uneori nu apucam să o schimbăm bine, că iar făcea. Unele însemnate cantitativ, altele doar “spârcâieli”. În jur de ora 20 eram din nou pe drum spre spital. De data asta, la sfatul pediatrei, am mers la Victor Babeş pentru că în scaune era ceva mai mult sânge. Acolo au zis că ne internează pentru că: Alexia pierduse din greutate peste 500g, nu voia să bea lichide, refuza hrana şi medicamentele, numărul scaunelor era prea mare. Medicul de gardă mi-a spus că e vital să îi dau, chiar şi cu forţa, lichide (măcar un litru pe zi) şi medicaţia prescrisă. Mi-am luat angajamentul că îi voi da lichide mai multe, chiar şi forţat, iar dacă mai apare chiar şi o urmă de 1 mm de sânge în scaun, revin pentru internare. De cum am ajuns acasă, i-am dat, efectiv, cu forţa 100 ml de lichide cu tot felul de prafuri menite să-i facă bine. A fost o luptă pe viaţă şi pe moarte. Dar mi-am zis că, decât să o văd în perfuzii, mai bine o chinui şi îi dau eu lichide cu seringa. După vreo 30 de minute în care ne-am chinuit să o îndopăm încetul cu încetul, Alexia a adormit buştean.

Joi – la prima oră, cu ochii lipiţi de somn, am sărit direct în pampersul fetei. Scaun tot moale, dar fără sânge. Intervalul dintre scaune a scăzut. Dacă miercuri, până la ora 12 deja avusese mai bine de 8, joi a avut doar un scaun, destul de „închegat”. Nu am vrut să mă bucur încă. Asta pentru că refuza în continuare să mănânce şi să bea. Abia în jur de 14.00 a vrut să pape. Cât despre scaune – nici un semn. Deja începusem dansul bucuriei. După ora 18.30 sun la clinică pentru rezultate: testele au ieşit negative. Am plâns de bucurie. După 4 ore de somn, se trezeşte şi picea. Cu pampersul curat. Deja pregăteam bairamul! Am ieşit puţin la plimbare. Înainte de baie a mai avut un scaun, mai închegat. După baie, picea adormit tun!

Vineri – o zi normală, ca toate celelalte. Un scaun pe zi, puţin cam moale, dar UNUL SINGUR!

Cam aşa ne-am „distrat” noi săptămâna trecută. Ce a fost toată nebunia asta? Un virus luat fie de-afară, din aer, fie de la vreun alt copil. De altfel, medicii pe la care am fost, plus farmacistele, mi-au spus că nu sunt primul client din ziua respectivă cu copil cu diaree.

Dă un share:

32 Comments

  1. sper sa iti fie de folos si sa va faceti bine. dar nu uita un lucru esential: in privinta medicatiei, vorbeste cu pediatra!! Fiecare copil e special si raspunde in felul sau la medicatie. Cat despre regimul alimentar, e universal valabil. asa mi s-a spus. Muta sanatate!

  2. ce bine ca am gasit sfaturile voastre aici,suntem praf pt ca si nepoata mea are la fel sper sa iesim cu bine cit mai repede din asta.multumesc

  3. Of-of, îmi pare rău. Sper să se facă bine repede! Ai grijă şi după ce ăşi revine, că trebuie să o mai ţii o perioadă la regim şi pe lapte pentru diaree, iar revenirea la regimul alimentar de dinaintea enterocolitei se face ptreptat. Multă sănătate!

  4. Povestea ta e trasa la indigo cu a fetitei mele, tot Alexia. Noi din nefericire inca suntem de 3 zile in spital

  5. ba da, perfuzii pt evitarea deshidratarii. plus prin branula o multime de antibiotice timp de o saptamana…. supliment, dupa externare am luat si acasa… ca nu eram vindecate de tot.

  6. ba da am fost.eu imediat chem pediatra cnd vad ceva aiurea.luam sumetrolim si siropuri de tuse…cam atat.macar a mai lasat o tusea , pt ca tusea groaznic noaptea si vomita de la tuse :(.i am luat u sirop de la fares, plantusin si eurespal ii mai dau.noi suntem toti raciti de vreo 2 sapt nu mai scapam de niste virusi…ma bucur ca nu e nimik grav , in schimb, asta e , om scapa cnd vine vara :).bine ca sunteti ok!puop

  7. Multumesc mult de tot, nu vazusem sau cred ca am uitat de articolul asta. Ca de citit, am citit tot blogul 🙂

    O zi buna!

  8. Bine ca s-a terminat calvarul si ca sunteti ok. Ar fi interesant si un articol despre constipatie la bebelusi.

    O zi buna!

  9. Of, Doamne, ce rau imi pare ca ati trecut prin asa ceva! Imi pare asa rau, dar bine ca a trecut!

  10. servus,
    bine ca sunteti bine. atata de cunoscut imi suna povestea ta.. si eu am trait-o cu sophia in ianuarie. aproape la fel. tot cu varsaturi, febra 39,3, diaree – tot tacamul. noi am avut pe langa enterocolita si pneumonie, asa ca am bagat perfuzii in spital 24 de ore pentru a nu se dezhidrata. si uite asa a stat in spital 7 zile cu perfuzii si tot nu ne-a trecut diaree. am venit acasa si abia dupa vreo 4 zile ne-am reveit cu pumnul de medicamente si diverse prafuri prin ceai si lapte.

    ma bucur ca sunteti bine acum, asta e cel mai important.
    va pupam,

  11. Imi pare rau ca ati trecut prin atatea! va doresc multa multa sanatate si imbratisari calde micutei Alexia!

  12. of, Doamne! Uite d-aia am eu groaza de spitale, pe langa multe alte motive! Bine macar ca ati terminat. La tine, cat de cat, copilul intelege. Dar eu cum sa-i explic Alexiei ca injectiile sau chinul la care am supus-o eu ii fac bine. Si eu am avut de-a face cu asistente dragute si cu “macelarese”. Culmea e ca acelea din a doua categorie au devenit amabile dupa ce le-am lasat ceva in buzunar :((

  13. Îmi pare rău, pentru momentele neplăcute prin care ai trecut şi te înţeleg perfect. Aceeaşi problemă am avut-o şi eu săptămâna trecută, cu Juniorul meu în vârstă de 3 ani. Scaune apoase cu nemiluita şi după două zile au urmat, vărsături. L-am dus la spital după primele vărsături şi a fost diagnosticat cu gastroenterocolită acută. A primit un tratament injectabil, ce trebuia aplicat la 12 ore plus smecta, enterol si un siropel cu enzime digestive. Acum se simte bine , scaunul este normal, diseară are ultima înjecţie de făcut. Şi pentru că acesta problema nu era de ajuns, au fost şi la spital momente neplăcute cu aplicarea branulei şi a tratamentului. Pentru că nu cunosc nici o asistentă, am fost nevoită să merg la spital pentru tratament. Unele asistente sunt draguţe, amabile şi foarte puţine la număr,iar altele sunt îngrozitoare, ca să nu folosesc un cuvânt prea urât. Ori nu nu-şi cunosc prea bine meseria, nu le pasă, ori le place să-i chinuie pe cei mici, nu ştiu ce să gândesc ….
    Antibioticul ce trebuia făcut, era unul foarte puternic, Fortum se numeşte şi trebuia folosit 10 ml de ser şi aplicat foarte uşor, era specificat şi în reţetă, dar ele nu respectau indicaţiile, în schimb strigau după cei 8 lei de înjecţie. Eu am încercat să-l duc la spital pe Junior de bună voie, să-i explic, că-i face bine medicamentul şi nu o să-l doară, pentru că chiar nu simte nimic dacă este aplicat cum trebuie, toată săptămâna a fost ok şi astăzi s-a găsit una, care l-a făcut să ţipe de durere, pentru că nu folosit ser şi l-a aplicat pe tot cu forţă. Ştii că este o vorbă: “Numai la spital să nu ajungi”, cred că se referă la personalul de acolo …
    Sănătate multă Alexiei şi ţie multă răbdare!

  14. of…urat!!bine ca ati scapat.noi ne zbatem cu o tuse aparuta din senin.,scaune moi a avut si ea , insa se vedea clar ca e de la dinti.Aveti grija!cred ca ati trecut printr o spaima ….

  15. Aoleu, Cris, prin ce ati trecut! Slava Domnului ca e bine fetita! Va doresc multa sanatate! Pupici!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll Up
%d bloggers like this:
Inline
Blogulmamei.ro
Inline
Blogulmamei.ro