Câți dintre voi au rămas singuri acasă?
Multe mânuțe s-au ridicat la întrebarea doamnei polițist Angela Chirvăsuță. Sunt copiii din clasa întâi, de la școala 150 din București. Toți sunt micuți, inocenți încă și, zic eu, nepregătiți să înfrunte pericolele.
La vederea atâtor copilași lăsați singuri acasă nu am putut să nu mă întreb: EU când aș fi PREGĂTITĂ să îmi las copilul singur acasă? Și nu doar cât mă duc până la magazinul din colț, ori cât cobor să duc gunoiul. Singur acasă după ce termină orele și până venim noi de la serviciu.
Da, știu, pe vremea mea rămâneam singură acasă din clasa întâi. Dar, o aveam pe sora mea, mai mare cu 6 ani. Știu că sunt destui copii în țara asta care rămân singuri acasă chiar mai devreme de 6 ani. Și mai știu că sunt overprotective cu Alexia.
Și totuși, vreau să vă întreb: voi de la ce vârstă v-ați lăsat copilul singur acasă? Dar pe stradă?
Cea mai mare spaimă a mea nu o reprezintă hoții. Nicidecum! Deși doamna polițist Chirvăsuță m-ar trage de ureche la o așa afirmație. Cel mai tare mă tem de curiozitatea copilului. Sau, mai bine zis, de faptul că nu poate anticipa pericolele. Poate vrea să își facă singură ceva de mâncare. Ia farfuria și o bagă la microunde. Doar că, pentru a ajunge la cuptor, trebuie să se urce pe un scaun. Dacă se dezechilibrează?
Bun, îi las eu mâncarea pregătită. Dar, poate i se năzare să mănânce altcevaa și vrea să își preparare ceva. În prezența noastră, o lăsăm să utilizeze cuțitul. Dar singură va reuși să nu se taie? Asta cu mâncarea e un exemplu, dar se pot întâmpla atâtea…
I-am ținut noi 1.000 de lecții de siguranță, dar nu știi niciodată ce idee i se năzare copilului… Și, cum eu am un copil hiperactiv, pus mereu pe făcut lucrurile invers, oricâte exemple și explicații i-am oferi, nu pot să nu mă îngrijorez la ideea de a o lăsa singură acasă cu orele.
Revenim în clasa întâi, la micuții cu veste fosforescente și chipuri de polițist. Asist la o “lecție deschisă” pe tema siguranței. A siguranței în casă, pe stradă, în vacanță, în tabără. Este prima oară când am auzit de această campanie prin școli, inițiată de Tedi.
Campania se adresează copiilor din clasa întâi. Tot anul şcolar, cei mici au învățat despre siguranță, apoi, la finele anului, predau ștafeta colegilor din clasa pregătitoare care urmează să intre în clasa întâi.
Am aflat în ora de siguranță atât de multe! Mi-au plăcut copiii, mi-au plăcut că erau conștiincioși, că și-au însușit informațiile acumulate în decursul anului. Și, cel puțin teoretic, știau ce aveau de făcut în diferite situații.
Am râs la răspunsurile lor inocente. Sunt atât de simpatici în inocența lor, încât nu ai cum să nu îi îndrăgești. De la ei am aflat și cum se mai numește vizorul: ”ochișor” 🙂
Și am mai vizionat două filme absolut utile pe tema siguranței, pe care vă invit să le vizionați, căci sigur vă vor fi de folos în dialogurile cu copiii voștri.
**Proiectul Şcoala Siguranţei Tedi este un program educațional realizat deopotrivă de Ministerul Educației Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Poliţia Română și Tymbark Maspex România(producătorul Tedi). Anul acesta, la proiect au participat 935 de şcoli din toată ţara, care s-au înscris pe site-ul scoalatedi.ro. Dascălii care doresc să participe cu școala la acest program pot afla mai multe detalii pe site.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
A mea are 9 ani si o las singura pe-afara. Uneori are telefonul la ea, alteori nu. O las cu niste prietene de-ale ei. Are ora de intrat in casa si perimetru pe care sa nu-l depaseasca. In casa i-am lasat chiar pe amandoi, cel mai mult o ora, de nevoie. Am vazut ca se descurca. Primul lucru pe care il fac daca plec e sa inchid geamurile, pentru ca am o teama vecina cu nebunia ca s-ar putea apleca sa vada copiii, florile…Habar n-am ce, dar mie imi este foarte frica. In rest, nu stiu ce idei le-ar putea veni. Daca fac dezastru in casa, e o chestie pe care mi-o asum si nu pot decat sa ma bucur daca ma intorc si vad ca toate sunt la locul lor. Oricum, momentan nu ii las decat ocazional si pe perioade scurte de timp. Probabil ca peste 2 ani cand ea va fi a V-a si el clasa pregatitoare, vom putea sa-i lasam toata ziua.
@ Cris: Da, e măricică Ama. Dar, pe mine m-a uimit numărul mare de copii din acea clasă lăsați singuri acasă. Dar, știi cum e, când nu ai altă soluție, ce să faci… Stai cu frica-n sân! Cât despre geam, te înțeleg. Eu mi-am luat o bătaie groaznică de la mama când vecinele i-au spus că eu stăteam aplecată pe geam să arunc confetti copiilor de afară, cât eu eram pedepstă în casă. Locuiam la etajul al doilea, dar, totuși…