natalia-rotaru

Ce îi îndepărtează pe (unii) copii de școală? Atitudinea unor profesori și lecțiile rigide

Din 1989 încoace ne tot plângem că Statul nu face, nu drege și că totul merge anapoda. Iar măsurile ineficiente, luate pe genunchi, și superficialitatea factorilor de decizie au lovit fix unde ne doare cel mai tare: în Educație și în Sănătate. Orice părinte de școlar și-a spus, nu o singură dată, că școala românească este… nepotrivită, ca să mă exprim elegant. Da, sunt cerințe multe, sunt inadvertențe, lipsuri multe, birocrație și câte și mai câte de arătat cu degetul. Și? Și ce se poate face pentru ca și la noi să meargă lucrurile la fel de bine ca în țările civlizate?

În primul rând, să nu așteptăm. Să nu stăm cu mâinile în sân și să așteptăm să pice din cer soluțiile salvatoare. În fond, omul este cel care sfințește locul. Și fix despre acești oameni de la catedră care sfințesc locul am ales să scriu în campania #ProfesorPentruViitor. Oameni care au înțeles că schimbarea vine din fiecare dintre noi, că fiecare poate contribui la crearea acelui ”mai bine” sau ”normal” pe care ni-l dorim. Sunt profesori care au ieșit din linie și au ales să predea la clase altfel. Nu să vină să dicteze, să pună copiii să memoreze textele dictate, așa cum s-a făcut până acum.

invatatoarea-natalia-rotaru

Sunt profesori care au înțelesc că generațiile se schimbă și că este nevoie ca și școala să se schimbe, astfel încât să îi facă pe copii să iubească școala. Un astfel de profesor este și Natalia Rotaru, învățătoare la școala primară din Chitila. Sper că v-am convins în prima parte a interviului cu doamna învățătoare că merită să se alăture galeriei profesorilor care aduc schimbarea sistemului. Acum, vă las să citiți ultima parte a interviului, nu înainte de a-i mulțumi doamnei Rotaru pentru amabilitate și răbdare, dar și vouă, pentru interesul pe care l-ați arătat campaniei #ProfesorPentruViitor.

Ce v-a determinat să ieșiți din linie și să adoptați o metodă diferită de predare și nu cea clasică, practicată în multe școli românești?

Copiii m-au determinat să predau altfel, pentru că ei sunt altfel. Generațiile se schimbă, iar noi, profesorii, trebuie să ne adaptăm. Îmi doresc foarte mult ca cei mici să vină cu drag la școală și să nu perceapă activitatea noastră ca fiind o corvoadă. Feed-back-urile pozitive pe care le primesc din partea elevilor mei reprezintă o motivație extrem de puternică și mă determină să mă autodepășesc zi de zi.

Pentru modul dv. de predare este nevoie, totuși, de materiale și, implicit, de resurse financiare. Cum vă descurcați la acest capitol?

Din fericire, școala în care predau dispune de o bază materială solidă, iar Primăria Orașului Chitila răspunde pozitiv solicitărilor noastre în ceea ce privește dotarea spațiilor cu echipamente corespunzătoare desfășurării activității didactice.

Părinții elevilor mei asigură achiziționarea materialelor consumabile, fapt care reprezintă o înlesnire pentru mine, ca și cadru didactic. Reușesc, astfel, să pun în practică toate ideile pe care le am în legătură cu transmiterea conținuturilor programei școlare în vigoare. Trebuie să menționez că, pe lângă aceste consumabile, părinții îmi pun la dispoziție orice tip de material: obiecte de artă, jucării, obiecte reprezentative diferitelor state ale lumii și multe altele. Tot dumnealor prepară mâncăruri specifice țărilor pe care le studiem în cadrul proiectului ”Călătorim prin lumii!” și le trimit la școală, pentru ca experiența trăită în cadrul activităților proiectului să fie completă. Părinții reprezintă un real sprijin pentru mine și pot spune că sunt foarte mândră că elevii mei au mămici, tătici și bunici atât de implicați.

Să înțeleg că este foarte importantă este implicarea părinților în activitatea școlară a elevilor.

Implicarea părinţilor în educaţie, la şcoală şi acasă, este considerată a fi unul dintre cei mai importanţi factori care asigură succesul şcolar al copiilor. Atitudinea pozitivă față de educație, suportul moral acordat copiilor, participarea la activitățile inițiate în parteneriat cu învățătorul, toate acestea reprezintă premise ale unui act educațional de calitate.

Un alt aspect important a acestei implicări este acela de a oferi copiilor oportunităţi de învăţare atât acasă, cât şi pe stradă, în orice împrejurare, ajutându-l să ia decizii şi să pună în practică achizițiile de la clasă. În acest mod, se accentuează rolul școlii în formarea și dezvoltării competențelor necesare integrării individului în societate.

Învățarea se face doar la clasă?

Învățarea este un proces care presupune achiziții în sfera psihică a individului și sunt de părere că aceste achiziții trebuie să se realizeze în contexte diferite, atât în formal cât și în cel nonformal. Astfel, eu urmăresc formarea unor comportamente propice învățării continue, chiar și prin mijloace proprii, achiziționarea unui volum de informații și transferarea lui în diverse domenii ale cunoașterii, dezvoltarea gândirii critice, multiplicarea experiențelor pozitive. În acest scop, organizez vizite tematice, ateliere de lucru în afara spațiului școlar, în parteneriat cu diverse instituții, excursii, participăm la proiecte eTwinning și mai pot enumera multe alte activități care își contribuie puțin câte puțin la formarea competențelor cheie.

Ce credeți că îi face pe elevii dv să vă spună ”Doamna, ne-a plăcut”?

În organizarea actului didactic, plec de la premiza că fiecare activitate trebuie să aibă specificul ei, să difere de toate celelalte activități pe care le-am desfășurat anterior. Caut să îi surprind zilnic cu elemente noi care să le capteze atenția și care să îi determine să se implice total. Astfel, țintesc, pe lângă realizarea obiectivelor de ordin cognitiv (stimularea proceselor cognitive superioare, dezvoltarea capacităţii de a lega cunoştinţele între ele şi de a crea reţele conceptuale, dezvoltarea inteligenţelor multiple) şi atingerea obiectivelor de ordin socio- afectiv (dezvoltarea capacităţilor de comunicare, de dialogare interpersonală şi intrapersonală, stimularea încrederii în sine, stimularea capacităţilor de reflectare asupra proprilor demersuri de învăţăre).

Folosirea mijloacelor și materialelor didactice variate reprezintă, de asemenea, o premisă a unei lecții ”de succes”, care să fie pe placul micilor mei școlari. Acestea redimensionează raportul dintre latura verbalistă şi ceea acţional – practică a activităţii didactice şi pun copiii în contact cu obiecte, fenomene, evenimente, procese greu accesibile percepţiei directe.

Acest mod de abordare al actului educațional îi determină pe elevi să perceapă activitatea școlară ca fiind ușoară și plăcută.

Cum poate câștiga omul de la catedră respectul elevilor săi?

Respectul se câștigă prin atitudinea pe care o are cadrul didactic în relație cu elevii săi. Un profesor empatic, care reușește să motiveze elevii să învețe, un profesor cald, dar care știe să impună limite și să își asume rolul de lider va fi întotdeauna apreciat și respectat de elevii săi.

Ce vă determină să continuați să predați?

Dragostea pentru copii și feed-back-ul pozitiv primit de la ei și de la părinți mă îndeamnă să îmi continui activitatea, fără niciun regret. Cea mai mare satisfacție este ca, peste ani și ani, să mă întâlnesc cu foștii elevi și să îi aud că spun cu mândrie ”Sunt fericit că ați fost doamna mea!”.

Ce altă meserie ați fi practicat, dacă nu ați fi fost învățătoare?

Sinceră să fiu, nu m-aș vedea niciodată într-o altă ipostază decât aceea de învățător. Iubesc mult prea mult ceea ce fac și nu cred ca există o profesie mai nobilă pe pământ. Sunt convinsă ca fiecare copil își va aminti toată viața de ”doamna” lui ca de o a doua mamă și că voi avea un locșor sigur în sufletul fiecărui elev.

Apropo de a doua mamă. Am văzut că elevii vă spun ”mami” la clasă. De când v-ați ales cu acest apelativ onorant, de altfel?

La fiecare generație au existat copii care îmi spuneau ”mami”, voit sau din întâmplare. Agreez acest apelativ, întrucât îmi confirmă faptul ca ei mă percep ca fiind mai mult decât o simplă învățătoare și că sunt implicați afectiv foarte mult în relația pe care am construit-o.

La orele dv îi implicați mult pe copii și le serviți chiar și ceai. Există un ritual al ceaiului la voi în clasă? De unde a venit această idee?

Ideea cu prepararea ceaiului este preluată de la domnul Eugen Noveanu, unul dintre profesorii mei de la master. Domnia sa ne aștepta de fiecare dată, atunci când aveam curs, cu ceai, cafea și fursecuri. Era un ritual care ne-a apropiat și care crea un mediu prietenos și destins. Același obiectiv l-am urmărit și eu în ceea ce îi privește pe elevii mei. În fiecare dimineață, la începutul activității, prepar ceai fiecăruia dintre ei, respectându-le dorința în ceea ce privește aroma.

Ce le lipsește elevilor în prezent?

În prezent, elevilor le lipsește motivația pentru învățare, motivație care ar trebui să se formeze în prezența unui sistem corent de valori induse de familie, profesori și de un sistem de învățământ adaptat la realitatea socială. 

Dar profesorilor?

În ceea ce-i privește pe profesori, pot afirma că acestia au nevoie de asigurarea, din partea instituțiilor competente, a unor condiții optime desfășurării unei activități didactice de calitate. Mă refer la cabinete și laboratoare dotate corespunzător, biblioteci cu fond de carte actualizat, cursuri de formare continuă finanțate din alte surse decât cele proprii, debirocratizarea învățământului.

Ce credeți că ar trebui schimbat în sistemul românesc de educație și de unde să se înceapă?

Schimbarea sistemului educațional ar putea surveni numai prin schimbarea mentalității factorilor implicați în educație. Evoluția acestui fenomen este însă un proces de durată, cu implicații majore. Profesorii ar trebui să-și adapteze conținuturile și modalitățile de abordare a acestora la viața reală a societății. Elevii trebuie implicați în derularea actului pedagogic și încurajați să se exprime. Performanța se poate obține ușor prin corelarea dorințelor și nevoilor fiecărui factor implicat în educație. Pentru ca toate acestea să se întâmple, este necesar să existe deschidere spre nou, atât din partea educatorilor, cât și din cea a educabililor. 

Ce credeți că îi face pe copii să îndrăgească școala, învățătura și ce credeți că îi îndepărtează?

Copiii îndrăgesc școala prietenoasă, școala care asigură un climat psihosocial propice dezvoltării acestora. Calitatea acestui climat este susţinută de mediul de învăţare, de calitatea procesului instructiv-educativ şi de comportamentul actorilor implicați, profesorul, elevul și familia. Desfășurarea activităților într-un mediu fizic cald, care să oglindească personalitatea grupului de elevi reprezintă un prim pas în asigurarea succesului în ceea ce privește integrarea cu succes a micuților.

De asemenea, consider ca fiind extrem de importante, atât instruirea de calitate prin individualizarea actului educațional, cât și proiectarea obiectivelor care răspund nevoii de învăţare a elevilor şi capacităţii acestora de a învăţa cum să înveţe. Toate aceste aspecte, coroborate cu o atitudine pozitivă a cadrului didactic, cu o comunicare deschisă și cu suportul beneficiarilor indirecți oferă copiilor confort, siguranță și îi motivează să se implice în propria formare.

Dacă ar fi să enumăr aspecte care displac micilor școlari, aș aminti mediul școlar social marcat de conflicte, atitudinea rece a profesorilor și lecțiile rigide în cadrul cărora elevii au doar rol de asimilatori de informație.

Sunt multe voci (părinți și chiar profesori) care susțin că metodele care pun accentul pe învățarea distractivă nu sunt eficiente și că generațiile școlite astfel vor fi analfabeți funcționali. Că pe vremuri se făcea școală, acum doar ”hlizeală”. Dv. cum vedeți acest război dintre metoda clasică de predare și cea modernă?

Din punctul meu de vedere, nu sunt corect înțelese rolul și importanța metodelor interactive în optimizarea procesului achizițiilor făcute de elev. Aceste metode sunt proceduri care pornesc de la ideea că învățarea este o activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învață este considerat managerul propriei învățări.

Metodele activ-participative presupun activism, curiozitate intrinsecă, dorința de a observa, a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ-participative acele metode care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să își concentreze atenția, să-i stârnească curiozitatea. Ele pun accent pe cunoașterea operațională, pe învățarea prin acțiune, aduc elevii în contact nemijlocit cu situațiile de viață reală. Ele se centrează exclusiv pe elev și sunt decisive în formarea personalității acestuia.

Faptul că generează dispoziție bună și o altă stare de spirit, nu înseamnă că se știrbește din valoarea pe care ar trebui să o aibă, din punct de vedere pedagogic. Trebuie să menționez faptul că o activitate presupune aplicarea mai multor tipuri de metode, chiar și a celor expozitive, considerate ca fiind cele mai ,,plictisitoare” și tradiționale.

Profesionalismul cadrului didactic este evidențiat de modul în care reușește să îmbine armonios metode, tehnici și procedee didactice, astfel încât să construiască acel demers didactic coerent menit să activizeze copiii și să asigure formarea competențelor cheie despre care se vorbește atât de mult în ultimul timp.

webstock-2019-premiul-1-Best-Social-Good-Campaigns-diploma_
Acest text face parte din campania ”Profesor pentru viitor”, distinsă cu premiul 1 în cadrul Webstock Awards 2019, categoria ”Best Social Good Campaigns”.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOKpe INSTAGRAMdar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Join 14,181 other subscribers

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: