Cărţi mai mult sau mai puţin absurde pentru mămici – episodul 1

N-am mai citit o carte dedicată mămicilor de când eram gravidă. Nu-mi cresc copilul după cărţi, dar pe cea despre care vreau să vă vorbesc am luat-o pentru că are un titlul interesant. Cum sunt pasionată de psihologie, nu am rezistat tentaţiei. Şi uite aşa am dat eu 13 lei pe “Recomandări psihanalitice pentru mame“, de Wilhelm Stekel. După ce am parcurs primele pagini, am rămas cu un gust amar, şi m-am ofticat că am aruncat banii aiurea, că mai bine îi luam vreo jucărică Alexiei de banii ăia.

Iar la pagina 24 am avut o surpriză negativă de mari proporţii, care m-a făcut, în primă instanţă, să arunc cartea cât colo! Apoi, m-am răzgândit. Din masochism :). Eram curioasă să văd până unde poate ajunge nenea ăsta, autorul, care cică ar fi fost un colaborator de-al lui Freud. Ce m-a înfuriat atât de tare? Păi cum Dumnezeu să reacţionez când un psiholog spune că greţurile din primul trimestru de sarcină apar din cauză că gravida nu-şi doreşte copilul sau că nu are o relaţie armonioasă cu soţul sau mai ştiu eu cine din familie? Ba chiar nenea autorul susţine că a reuşit să-şi “vindece” o pacientă de greţuri după ce a făcut-o să conştientizeze cele mai sus amintite! Nu mă credeţi? Iată aici dovada, am scanat pagina cu pricina!


Am exagerat eu? O fi el psiholog, dar asta mi se pare o aberaţie maximă! Iar asta nu e singura tâmpenie din cartea asta. Azi am să vă redau toate “bulşiturile”. Data viitoare o să vă prezint şi părţile bune ale acestei cărţi. Pentru că am avut răbdare şi am citit-o cap-coadă, chiar dacă, la început, aşa cum am zis, m-a enervat la culme. Şi, astfel, am aflat şi unele chestii utile. Bine, am făcut abstracţie de multe chestii care nu mai sunt valabile în aceste vremuri. Deh, omul a scris cartea asta în secolul trecut…

Să revenim la tâmpenii. Vi le redau sub formă de imagini ale paginilor scanate de mine. Altfel spus, ceea ce urmează, în opinia mea de simplu cititor, sunt nişte “bulşituri”, nişte chestii aberante. Dar, fiecare e liber să aibă propria opinie.

Asta mi se pare uşor aberantă. Recunosc, la început eu eram în camera Alexiei la fiecare plâns insitent. Nu săream la fiecare scâncet, dar dacă plângea mai mult de un minut, să zicem, eram lângă ea. Apoi, încet încet, am rărit-o. Acum, la 2 ani e mai tragic. Eu zic că abia acum a început şantajul prin plâns, şi nu de când era bebe.

Altfel spus, să nu interacţionăm cu copiii. Păi şi cum îl înveţi tu lucruri, dacă îl laşi singur? Vrei un copil sociabil, sau unul singuratic? Iar faza cu gâdilatul m-a lăsat mască. Iar peste alte câteva pagini, am rămas interzisă ce explicaţie a dat domnul autor! Nu am mai scanat asta că se întindea pe câteva pagini. Faza e, pe scurt, că, dacă gâdilăm copilul insitent într-o anumită zonă a corpului, în timp, aia va deveni… erogenă…

Autorul susţine că nu toţi avem dreptul să fim părinţi. Dacă nu suntem fericiţi, chestie pe care trebuie să o verificăm după mulţi ani de căsnicie, mai bine nu facem copii… Păi, în cazul ăsta, oamenii ar deveni rapid o specie pe cale de dispariţie, nu?

Adică, nu trebuie sub nici o formă să facem lecţiile cu copii sau să îi ascultăm… Hmm, oare ce-o fi rău în a face lecţii cu copilul?

13 Comments

  1. Si eu am avut o doctorita care zicea ca femeile insarcinate care vomita seara si nu dimineata ca la carte, de fapt se alinta si vor sa atraga atentia sotilor. Eu cred ca asemenea persoane au ele nevoie de psiholog, cum poti crede ca asa se alinta o femeie, vomitand de zeci de ori pe zi si stand numai cu capul in wc. Poate ca asa se alinta ea, dar eu am alte conceptii despre alint.
    Iar nenea asta al tau cu afirmatia aia din a doua pagina de jos in sus cu Mai bine niciun copil decat unul singur, desi mi se pare o aberatie. Cine se crede el? Dumnezeu? Eu inteleg ca unii oameni vor sa socheze cu orice pret, dat totusi,,,

      1. Legat de faza cu mai bine nici un copil decât unul singur, el argumentează, dacă-mi amintesc bine, prin faptul că în familiile cu copii unici, aceştia devin nişte egoişti care au mari şanse să aibă decepţii în viaţă când vor vedea pe pielea lor că nu întotdeauna primesc ce vor şi că lumea face fix ce vor ei. Ceva de genul acesta, parca…

  2. oricat ar fi de pregatiti ca psihologi, barbatii nu vor intelege niciodata, dar niciodata! prin ce trece o femeie…eu sa fiu sincera, n-as cumpara o carte scrisa de un barbat despre sarcina nici sa ma pici cu ceara…am vazut ca sunt multi barbati doctori care pledeaza sus si tare despre nasterea naturala…in conditiile in care ei de-abia suporta o durere de masea.

  3. Uite din cauza asta nu cumpar certi de genul, acum sunt la capitolul carti pentru Iulia, si imi plac si mie:D.

    1. Da, cărţile pentru copii au farmecul lor. Iar nouă n-are cum să nu ne placă să dăm o raită în universul copiilor. In fond, toţi suntem copii

  4. Ultima scanare imi arata ca tipul habar nu are despre ce vorbeste! Normal ca si celelalte la fel, dar ultima a pus capac. Nici ca hirtie igienica nu-i buna cartea lui.

    1. Ei, Cristina, cartea nu a fost chiar atât de rea. Doar că a trebuit să trec peste şocul acestor prime pagini. Aşa cum am spus, are şi câteva chestii interesante. Nu foarte multe. Oricum, a fost o lectură interesantă de metrou…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close